Skip to article

Scrisoare catre visul meu

Scrisoare catre visul meu
E o zi mohorita de toamna tirzie si cum sufletul meu se plimba prin lume, salbatic clocotitor si vesnic rebel... visez! Visez la o atingere calda a unui suflet cald, la plaja pustie de septembrie... si cum nu reusesc sa ma impac deloc cu visul meu care e vesnic ocupat, m-am decis sa ii scriu o scrisoare.... Da, o scrisoare catre visul meu!

"......tu cel ce te plimbi la mii de kilometri lumina, calatorind printre stele, prin mintile semenilor mei, tu ce infloresti odihna noptii, tu cel care dai speranta in starile de veghe si imprastii lumini de curcubeu in inimi, spune-mi: de ce totul in jur devine mecanic, un gest, o vorba,un cuvint?

De ce totul trebuie programat, ordonat? De ce nu mai avem timp sa visam cu ochii deschisi, sa ne bucuram de privelistea unei dimineti cu ploaie? Sa ridem, sa dansam fara sa ne "ajutam" cu false adevaruri?

De ce trecem tot mai grabiti prin viata noastra si tot mai obositi de griji, de ce timpul nu ne mai ajunge si chiar daca fizic aratam (cu putin ajutor) mai bine, imbatrinim sufleteste?

Scrisoare catre visul meu

De ce atita graba si pentru ce? Pasim in mase amorfe spre diferite destinatii... un sir imens de indivizi pestriti ce intra in metroul vietii si coborim si urcam si coborim... iar la sfirsitul zilei atunci cind avem nevoie de tine si te cautam, visule, tu unde esti?

Nu inteleg, de aceea te rog, ia-ma cu tine si du-ma departe, departe in lumea ta, cel putin pentru o clipa dezvaluie-mi mirificul tau univers si hraneste-mi sufletul si trupul cu oaza ta!

Poarta-ma in mijlocul oceanului fara sa imi fie frica, lasa-ma sa intru in mirosul de brad si sa zabovesc acolo pina ma umplu de bine. Du-ma apoi in bratele copiilor de pretutindeni sa le simt imbratisarile ca o mamica dornica de un pupic desavirsit...

Si mai vreau sa ma duci sa fiu vint, un vint cald de vara, unul ce poarta bobocii de primavara si unul cu promoroaca... Si mai vreau sa simt pasiunea unei iubiri oarbe, ca a unei copile.

Stiu, visule, ca trebuie sa accept si suferinta si durerea si nenorocul si boala dar acum vreau sa-mi dai o clipa de VIS, atit am nevoie ca sa imi incarc bateriile. Visule, visule, mai vreau... nu te duce te rog, ia scrisoarea cu tine si te rog,raspunde-mi!"

E ora patru? Doamne, am atipit... ce dragut am visat ca am scris o scrisoare catre visul meu, ce ciudat, de ce miroase aici a brad? Mmmmm si a iarba... si aici pe obraz simt o caldura... asta e, acum plec acasa... am ramas singura la birou...

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!