Skip to article

Stim ce vrem de la viata?

Exista barbati care, indiferent de varsta, nu stiu ce vor de la ei si de la viata, care merg inainte, doar pentru a nu sta pe loc. Barbati carora nu prea la pasa ce le ofera viata, daca au ceva cat de cat, o femeie langa ei, un copil, o casa. Barbati pentru care nu conteaza cine este femeia, ce invata copilul, cum arat casa.

Daca este totul frumos, se intreaba de ce e asa de frumos sau considera ca putea sa fie si mai frumos, daca este totul urat, de ce e asa de urat, stie ca ar fi vrut si ei ceva frumos. Nu ar accepta orice si oricum, dar, de fapt, nu conteaza ca doar merge si asa… prea multe intrebari strica!

Mintea lor functioneaza atat de intortochiat, incat nu mai intelgi nici tu, din afara, nimic. Dar el, sarmanul, care este implicat in asta pana peste cap? Sau poate ca lucrurile stau asa tocmai pentru ca el nu se implica?

O alta extrema o reprezinta femeile obsedate. Femei care au o anumita dorinta, idee in viata, despre partener, casatorie, relatie, iubire, despre traiul in doi. Femei care nu vor decat sa fie castorite, indiferent cine este omul de langa ele, femei care accepta umilita doar pentru a fi in randul lumii, la bratul unuia, necontand daca o bate, o minte, o inseala.

Stim ce vrem de la viata?

Sunt femei care, pentru a-si pastra sotul langa ele sau pentru a-l face sa le ia in casatorie ar fi capabile sa accepte orice, chiar si amanta, ba chiar sa se si inteleaga bine cu ea, sa vorbeasca impreuna la telefon, sa-i spuna de care ciorba care ii place lui atat de mult.

Aceste persoane, daca sunt intrebate, respund invariabil, fie ca Nu stiu ce vreau, in cazul lor, fie e dorinta mea de-o viata sa fiu la bratul cuiva, sa ma strige lumea Doamna….

Cum pot traii impreuna aceste doua categorii? Ce anume ii tine legati pe acesti oameni? Oare suferinta ca fiecare nu are nimic din ceea ce isi doreste, ca nici celalalt nu este fericit? Sau poate are legatura cu problemele din copilarie, cu incapacitatea lor de a trai demn, cu lipsa de cunoastere a vietii mai sus de un anumit nivel?

Sa fie oare doar "nestiinta" masculina care-l face sa nu fie deranjat de "obsesia" feminina? Exista o "scoala" pentru asta, este asta o arta de a traii? Asta este viata in doi? Pot sa fie ei multumiti?

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!