Skip to article

Suflete risipite

Suflete risipite
Sintem risipitori. O stim si noi. Ne-o spun si altii. Un sondaj al Institutului de Cercetare de Piata si Consultanta Financiara "Synovate" arata ca romanii sint pe primul loc la risipa.

In proportie de 90%, romanii intrebati pe ce cheltuiesc banii au raspuns ca pe lucruri fara importanta sau, cum se zice pe romaneste, "pe prostii". Acelasi studiu, efectuat pe mai multe populatii, de la americani si germani, la bulgari si vietnamezi, releva faptul ca romanii sint campioni la "aruncarea maruntisului" si nu prea pun bani deoparte. Michael Tournier spunea, pe buna dreptate, ca "risipa este luxul celor saraci".

Apucatura de popor care-si spune ca nu conteaza banii, risipa romanilor tradeaza modelul comportamental al celor care traiesc "pe apucate", a poporului pregatit sa dea foc la propria-i casa, sa-si otraveasca fintina din curte si sa se ascunda in padure. Un carpe diem perpetuu, fortat de imprejurari istorice, s-a osificat in mentalitatea noastra. Insasi ospitalitatea noastra, calitatea autoproclamat nationala, decurge tot din aceasta voluptate de a ne darui, de a ne da. Din aceasta placerea de a ne autodevora, anula si consuma. Insa, popoarele sint formate din oamenii, din multimii de individualitati. De oamenii gata sa se ofere. Nu e asa?

Ne risipim. Ne luam, ne smulgem din noi, ne aruncam, ne oferim. Noua. Celorlalti. Ne rupem in jumatati, ne taiem in sferturi, ne sfarimam bucata cu bucata pentru a ne lipi ca niste colturi de hartie colorata intr-un puzzle, in sufletele celorlalti pina cind, inainte de a ne da seama, sintem deja "dincolo". In ei. Nu ne mai avem. Nu ne mai apartinem.

Popor de amanti lacomi si amante nebune care se sfisie intre ei, care isi rup bucati de suflet pentru a le lipi pe ceilalti. Oferim cu inocenta celorlalti si apucam noi insine cu o placere maladiva ceea ce ni se ofera. Ne iubim cu nebunia noastra de naufragiati ai istoriei pe insule sapate de picioarele plecate sa ofere.

Crestinismul nostru isi traieste prin laicii ei placerea pagina de a oferi ofrande si jertfe icoanelor oarbe la bucuria noastra de a ne da. Nu avem nevoie sa ne-o spuna altii. O spunem noi sau, mai degraba (o ce placere ma furnica), oferim noi aceasta afirmatie: sintem rispitori!

Iar daca Michael Tournier are dreptate, sa ne bucuram de acest lux pe care ni-l oferim cu placere. Noi. Noua. Suflete risipite de noi.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!