Skip to article

Teama de necunoscut

Teama de necunoscut
Evitam cu totii sa ne abatem de la calea obisnuita.
Ne e teama sa nu esuam, ne e teama de cararile necunoscute.
Traim o viata intreaga dupa diferite modele impuse .
Facem ce fac toti. M-am intrebat de ce majoritatea oamenilor fac aceleasi lucruri.

Opiniile noastre depind de ale celorlalti. Traim in sabloane. Facem lucruri care stim ca vor fi aprobate sau dezaprobate de ceilalti.
Ne influentam unii pe ceilalti.
Intr-un fel este absolut firesc, fiindca avem nevoie de o recunoastere a noastra in ceilalti, este ca un fel de asigurare ca nu suntem singuri, ca apartinem societatii in care traim, ca suntem adaptati la ea, ca ceea ce simt eu simte si prietena mea, ca modul meu de a gandi e similar oamenilor cu care lucrez, etc.

Cred, insa ca toate acestea devin problematice in momentul in care facem lucruri fiindca asa vedem in jurul nostru si nu pentru ca este bine pentru noi. In acest moment, cand intervine o contradictie intre ceea ce simtim si ceea ce facem ar trebui sa incepem sa ne gandim la o schimbare.

Este o decizie foarte importanta si ezitarile care tin de ea pot dura mult timp.
Fiindca nu e usor sa ne abatem de la calea pe care o cunoastem. Fiindca calea pe care o cunoastem ne ofera siguranta. Calea pe care o stim ne ofera o rutina, un confort, o oarecare liniste. Si apoi e recunoasterea in cei din jurul meu. Faptul ca fac ce fac toti e ca o recunostinta a faptului ca nu gresesc.

Dar este si o stagnare a evolutiei, este indeplinirea mecanica a unor lucuri. Si este pacat, fiindca nu suntem niste robotei, niste automate care facem ce vedem in jurul nostru. Suntem inzestrati cu o gandire, trebuie sa filtram ceea ce vedem, ceea ce intelegem si sa adaptam nevoilor noastre.

Si apoi din necunoscut se naste evolutia atat pentru noi cat si pentru civilizatia umana. Ca abaterea de la calea cunoscuta atrage dupa sine foarte multa bogatie si diversificare.
Posibilitatea de a oferi celorlalti din jurul tau altceva din care se pot imbogati la randul lor.
Posibilitatea de a trai impreuna cu ceilalti dar diferit.

Schimbarea de la calea obisnuita nu inseamna alergarea dupa iluzii desarte sau luarea unor decizii hazardante. Nu inseamna sa nu avem perspective asupra lucrurilor, sa nu ne facem planuri. In plus, cred ca face parte din evolutia lucrurilor si trebuie sa ne bucuram de aceasta evolutie, faptul ca astazi avem posibilitatea sa facem multe prognoze.
Cred ca avem ca un fel de datorie pe acest pamant sa facem ceea ce credem noi ca e mai bine sa facem pentru noi, fara sa facem nici un rau, desigur celorlalti. Chiar daca acest este bine pentru mine poate parea un bine bizar pentru vecinul meu. Si sa ne decidem repede sa il facem fiindca fiecare zi in care te indepartezi de la obiectivele tale este o zi pierduta si ai nevoie de inca o alta zi pentru a recastiga terenul pierdut.( Ralph Marston)

Pe de alta parte este o forma de curaj de a trai in sinceritate cu tine. Si o forma de exigenta fata de propria persoana: ti s-a oferit o viata pe care nu poti sa o sacrifici pentru niste lucruri in care nu crezi, sacrificand evolutia ta generala. Desigur, sunt situatii cand nu ai posibilitatea alegerii, situatii dificile ale vietii cand pur si simplu nu ai de ales.
Teama de necunoscut ne indeamna sa nu ne abatem de la lucrurile pe care le cunoastem fiindca sunt lucruri concrete, lucruri palpabile care se disputa cu lucruri pe care nu putem sa le vedem, avem doar intuitii despre ele si o mare frica. O frica de necunoscut, de nou. Uitam insa ca de fiecare data noutatea sperie, ca am trecut de un million de ori prin ea si ne-am descurcat. Si daca nu, am improvizat. Incepand cu prima zi de scoala, cu primul job, cu prima excursie, samd. Si atunci de ce ne temem de fiecare data cand ne ivim in fata unei situatii necunoscute, cand stim ca intr-un fel sau altul am trecut pe acolo si ca ne vom descurca ? Fiindca uitam sa ne incredem in noi. Si uitam ca fiecare lucru nou pe care-l indraznim este o piatra pe care o adaugam constructiei care se numeste siguranta interioara. Care este singura pe care ne putem baza, care ne acompaniaza toata viata noastra, singurul lucru care ne ramane daca dispare siguranta exterioara. Care siguranta exterioara ne poate insela, ne poate amagi, ne poate adormi.

Cine nu risca nu castiga...
Cu incredere in fortele proprii putem face tot ce vrem. Numai oamenii nesiguri au nevoie de siguranta. Eu ma tem foarte tare de crearea unei sigurante artificiale. Cred ca pentru fiecare dintre noi vine un moment in care ne intalnim cu adevaratul eu. Un moment in care trebuie sa dam socoteala de trecerea noastra pe pamant ( chiar daca aceasta afirmatie poate suna ambitios !). Prin asta nu inteleg bilantul de la sfarsitul vietii. Poate sa se intample oricand. Fiindca fiecare zi, fiecare clipa este o oportunitate in care putem sa schimbam ceva, sa facem ceva. Zile, clipe cu care nu ne mai intalnim. Asta e un lucru de care ma tem cu adevarat. Dar pe care inca, azi, am posibilitatea sa-l schimb. Chiar daca azi ma face sa sufar foarte mult. Azi nu e prea tarziu.
Chiar daca mi-e foarte frica.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!