Skip to article

Tu stii cine sunt eu?

Tu stii cine sunt eu?
E bine stiut ca noi, provincialii suntem o categorie aparte in ochii Bucurestenilor. Cand conduc in Bucuresti, nici nu ma pot concentra. Ma claxoneaza toti, si din spate si de pe banda de alaturi, ca uneori ma intreb daca n-am luat foc fara sa observ sau am uitat vreo usa deschisa, sau, cine stie, tarasc vreun caine dupa masina. Adevarul este ca e cam greu sa circuli in Bucuresti daca nu cunosti bine orasul. Am circulat in multe locuri in lume si-am ajuns la concluzia ca mi-e mai usor sa circul in New-York. Bulevardele sunt asezate in directia sud-nord, iar strazile sunt numerotate. Cumperi o harta, localizezi zona unde te afli si totul devine usor.

Pentru ca circulatia in Bucuresti a ramas intiparita in mintea mea ca un stres, vara trecuta am hotarat sa merg cu trenul. Am ajuns foarte de dimineata si m-am oprit in fata unui chiosc de ziare.
- Vindeti, aici,bilete de autobuz? l-am intrebat pe vanzator.
- Tu esti oarba sau tampita? s-a rastit el la mine. Tu nu vezi ca asta e un chiosc de ziare?
Am facut stanga-nprejur, rusinata ca nu stiam nici atata lucru. Ce sa fac? N-am mai circulat cu autobuzele in Bucuresti, m-am scuzat in gandul meu.
Se pare insa ca l-am ofensat rau de tot pe bietul om. A iesit afara din chiosc si si-a continuat cearta:
- Fir-as eu a dracu` sa fiu! Nu facui bine ochi si vine netoata sa-mi strice mie ziua! Auzi la ea! Bilete de autobuz! Du-te la ma-ta-n provincie si cere-i bilete de autobuz.
Eu grabeam pasii si ma straduiam sa ma indepartez. Mai priveam in jur sa vad cam cati spectatori aveam, ca...asa suntem noi, astia din provincie. In orasele mici oamenii se cunosc unii pe altii si se rusineaza.
- Nu ma cunoaste nimeni, sunt in Bucuresti, m-am incurajat eu, in timp ce omul mai avea multe de spus si striga tot mai tare ca sa-l aud.

Dupa o luna, m-am dus iar la Bucurseti si m-am oprit in drum la o cabana vestita pentru micii gustosi. Eram cu niste prieteni si-am mancat afara pe o terasa. M-am ridicat de la masa si-am intrebat pe cineva unde pot gasi o baie.
- Cobori pe scari si-o iei la dreapta, in curte, mi s-a spus.
Am coborat pe scari si-am luat-o la dreapta. Un barbat isi stergea meticulos, masina parcata pe iarba, cu o piele de caprioara. Am trecut pe langa el si m-am indreptat spre prima usa acoperita cu o perdea.
- Ce faci cucoana, unde te duci? m-a intrebat domnul vadit iritat.
- Mi s-a spus ca aici e baia, i-am raspuns eu.
- Acolo locuiesc eu, cucoana.Tu chiar nu vezi ca aia e locuinta?
Era o usa care ducea dupa orice logica in cladirea cabanei!
- Va rog sa ma scuzati, am incercat eu sa calmez omul.
O scuza atat de simpla nu parea de ajuns pentru domnul.
- Cata nesimtire, a continuat el, sa intre la mine in camera, auzi..Cica acolo i se pare ei ca-i WC...Am platit bani grei ca sa-mi petrec concediul in camera aia!
De obicei intrerup astfel de porniri cu o gluma dar de data asta chiar nu mi se parea ca e cazul sa fiu certata asa de rau si i-am rspuns revoltata, la randul meu:
- De ce nu ingraditi trotuarul daca l-ati inchiriat si pe ala, cumva. N-am intrat in camera! Am calcat doar pe un trotuar public.
- Tu stii cu cine vorbesti? Habar n-ai cine sunt, m-a socat replica lui.
Prietenii mei urmareau incidentul de la masa si se amuzau.
Nu ma interesa deloc cine era domnul care-si permitea sa parcheze masina pe biata iarba inconjurata de flori. Fara sa stau prea mult pe ganduri, i-am raspuns:
- Dar tu stii cine sunt eu? Habar n-ai cine sunt eu! desi nimic din ceea ce eram eu nu ma indreptatea sa pun o asemenea intrebare.
Pentru el, a devenit foarte interesant cine sunt.
- Aia pe care-ai injurat-o la chioscul de ziare!
M-am intors la masa prietenilor care stiau intamplarea de la chioscul de ziare si care erau nerabdatori sa afle:
- A fost chiar ala de la chioscul de ziare?
- Da, am mintit eu,pentru ca in mintea mea, nu era nici o diferenta.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!