Despre un interviu neimportant

redactia ele.ro 27 Iun 2006, 15:16

As dori sa va povestesc ce mi s-a zis si mie zilele trecute. Am acordul persoanei in cauza, asa ca nu va fi vorba despre o barfa.

De ce am ales sa dezvalui si altora astfel de intamplari? In primul rand, pentru ca sunt destul de frecvente. O sa va las pe voi sa stabiliti daca este bine sau este rau ca se intampla asa.

Este vorba despre cum un lucru aparent neimportant poate schimba uneori directia carierei unui junior.

Acum ceva vreme, persoana in cauza, proaspata absolventa si deja cu cateva luni lucrate intr-o campanie destul de cunoscuta pe piata, se hotaraste ca vrea sa-si schimbe domeniul de munca.

O hotarare inteleapta, desigur, pentru ca este mai bine sa stii de la inceputul carierei sau cat mai aproape de inceput ce vrei sa faci "cand vei fi mare", nu?

Asadar, isi ia o foaie si un creion, isi stabileste obiectivele si pasii pe care va trebui sa ii parcurga pana acolo. Toate bune si frumoase, aplica la companiile care se incadrau in planul mentionat, si asteapta plina de sperante raspunsurile la aplicarile sale.

Si ca intr-o poveste frumoasa, primeste si un raspuns asa cum spera, o firma recunoscuta doreste sa investeasca intr-o posibila angajata model, cineva care dorea si era capabil sa invete.

Stabileste interviul, se pregateste temeinic si numara orele pana la inceperea "razboiului". La locul faptei, fata face o impresie buna, trece de doua interviuri, primeste raspunsul ca 75% este angajata si ajunge la distanta de cateva ore de intervalul final.

Am ajuns aprope de punctul culminant. Cu cateva ore inainte de interviu, primeste o oferta de la o companie micuta care nu se incadra in domeniul dorit, la care nu aplicase si care dorea sa discute cu ea tocmai pe domeniul in care isi dorea Adina cariera.

Ca aproape toti oamenii, impinsa de curiozitate si de posibilitatea unei mici pregatiri pentru intreviul de dupa amiaza, Adina participa la o discutie din care avea sa afle ca are posibilitatea sa realizeze singura, de la 0, un proiect destul de vast, pe partea dorita de ea. Dupa cum probabil s-a subinteles, fata nu avea nici un pic de experienta in domeniu. Insemna desigur o mare, foarte mare responsabilitate. Voi ce ati fi raspuns?

In povestea mea reala, Adina a fost foarte viteaza afirmand ca poate sa faca fata, a mers deci pe blufare, angajatorul habar n-a avut ca ea nu avea cunostiintele necesare. Desigur, i-a trebuit ceva curaj si foarte, foarte multa munca dupa, pentru ca in final a dus la bun sfarsit proiectul, invatand cum s-ar zice, cat altii in mai mult timp.

O intrebam daca acum, la ceva vreme de atunci, considera ca a facut o alegere buna. Mi-a raspuns ca oricum, i-a prins bine pentru ca a fost un foarte bun exercitiu de invatare.

Evident, nu stie cat ar fi invatat in alta parte, dar are tot timpul sa afle, nu?