Pantofi cu dragoste

ele.ro 07 Iul 2006, 09:45

... cu trei ani in urma lucram in cadrul unei companii foarte mari. Eram o femeie realizata si sofisticata...

Sefa - nepregatita, dar sefa - era schimbatoare ca vremea de primavara: ieri comunicam cu acuratete, iar azi ma enerva din nou. Nu era prima oara cand imi omora timpul cu puerilitati pe care le afirma cu seriozitate. Tocmai a inceput un discurs "sumersiv" la adresa colegului de pe acelasi nivel ierarhic cu ea; o tirada plina de ipocrizie care isi avea ca scop sa scoata in evidenta calitatile ei si erorile manageriale ale celuilalt si iar eu... eu ma gandeam ce bine ar fi sa-mi iau restul zilei libere sa analizez in liniste relatia amoroasa in care ma taram de aproape o luna.

">

EL - era genul cel mai la moda - metrosexual, de fapt unicul disponibil pentru o femeie de peste 30 de ani. La inceput am crezut ca gasisem pe cineva special. Dar zmeul se umfla in pene sub ochii mei. La ultima petrecere la care am fost impreuna (mare greseala) m-am simtit jalnic pentru ca toata seara s-a "bagat in seama" cu prietena mea; si-a etalat cunostintele din domeniul in care lucreaza iar pe mine m-a ignorat. Nu este prima oara cand resimt frustrare pentru ca nu sunt apreciata si respectata. Frustrarea mea este cu atat mai acra cu cat nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta pentru ca ar spune ca sunt slaba. Si uite asa, in tacere, ma indrept catre depresie. M-am gandit sa-i reprosez metrosexualului comportamentul total nepotrivit si sa scot in evidenta cat de importante sunt sentimentele mele sincere pe care nu le va mai gasi la altcineva bla-bla; dar intuiesc ce ma asteapta: un ras de iapa chioara si elucubratiile de rigore: "esti geloasa" (aici imi vine sa-mi car pumni in cap), "eu nu am facut nimic, ti se pare" (ma prosteste la ochi, domnule) sau "cu siguranta nu putem fi impreuna" (parca eu as mai vrea), "manifestarile tale ma sperie, imi fac pur si simplu rau fizic" (foarte bine!) si apoi apatie... oricum nu era bun in pat!

Pentru ca tabloul sa fie complet m-am pomenit cu o sugubeata piatra la rinichi. Cateva zile am sperat intr-un miracol, sa fie un diamant pe care sa-l vand si sa plec in State. Doar nisip... atat! Aveam eu niste scoici din concediul in Turcia. Ce bine le-ar sta impreuna!

Mi-am dat seama ca asa nu se mai poate. Toti pe langa mine sa faca ce le place si oarecum pe spinarea mea. Era timpul pentru o schimbare radicala de atitudine. Dar in ce directie? Pana la urma ce stiam sa fac cel mai bine? Sa-mi asortez pantofii si sa-i inteleg pe oameni! Am multi prieteni de cand ma stiu, iar preocuparea mea pentru felul in care se fabrica pantofi era deja celebra in cercul meu de cunostinte.

">

Acum traiesc un vis: fac pantofi !

Vin la serviciu in fiecare dimineata foarte devreme si plec noaptea foarte tarziu. Modelez pieile sa devina incaltaminte. Abia astept sa se faca dimineata si sa ma dau jos din pat. Sunt mai fericita ca niciodata!
Am atatea lucruri minunate de facut! Acum am un studio de incaltaminte la comanda, intr-o vila in Cotroceni, o oaza de liniste si caldura.
Si azi livrez cateva perechi spendide. Sunt innebunita cand imi vad clientele incantate!

Incerc sa-mi cunosc fiecare clienta, sa inteleg ce i se potriveste si cum isi doreste sa arate atunci cand isi incalta pantofii.
Incerc sa prind spiritul evenimetului la care vor fi purtati pantofii facuti de mine, si sa-i conectez la vestimentatie.
Petrec cu fiecare clienta in parte mult timp pentru ca bucuria lor de a-si crea pantoful perfect este satisfactia mea! Ce sa mai... imi iubesc clientele!

Aflati ca pieile au o poveste a lor, rezumata uneori in numele exotic sau rafinat pe care l-au primit de la producatorul lor; si ca textura si armonia culorilor pieii spune multe despre pantoful care este pe cale sa se "nasca".

Am o echipa mica dar grozava care se bucura alaturi de mine pentru fiecare pereche terminata si de fiecare clienta multumita.
Incerc sa fiu un sef mai bun decat mi-a fost mie sefa mea!

Muncesc foarte mult, pana-mi simt gandurile purtate de vant intr-o lume mai clara, mai dinamica. Pantofii au devenit ratiunea de a fi! Seara tarziu petrec timp cu barbatul pe care-l iubesc mai mult decat pantofii.

Acum incerc sa produc pantofi care sa fie purtati si relatii care sa dureze!