Fauna la birou! Cat la suta tupeu?

Fauna la birou! Cat la suta tupeu?
  calendar_month        
Stateam zilele trecute si ma gandeam: cum s-or descurca unii cu atata tupeu cat au in ei? Ma refer in general la aceia care, atunci cand fac un gest ipocrit, zic cu atata patos: "ce afurisita sunt!". Ma refer in particular la una dintre colegele mele de serviciu (va doresc sa nu aveti si voi bafta de astel de colegi, este de-a dreptul plictisitor sa parezi mereu si mereu toti nebunii) care are marea placere ascunsa la prima vedere, prea evidenta de la a doua privire incolo, sa faca experiente tragi-comice pe cine prinde.

Recunoasteti personajul? Cum nu este cineva de fata, barfim pe cutare, vine cutare, il denigram pe cutarita. Nu este seful de proiect de fata, comentam ca atare: "se crede savant, doar de la el are omul ce invata, crede el". Vine seful, trecem la colegi sau cine isi face aparitia prin memoria ei bine exersata. Si in acelasi timp, se vaita ca nu i se aloca timp suficient pentru ce are de facut.

Bleah, sa stiti ca deja ma plictisea, deja era monotona... pana
cand am intrat si eu in vizorul ei. Pai eu ce aveam sa nu intru? Vi s-a intamplat vreodata sa faceti un job si peste o saptamana sa vina altul sa comenteze ca are o idee mai buna, care idee este de fapt jobul tocmai terminat de tine? Mie, da.

Hmmm...urata treaba. Sa reactionez, stiti doar: arunci manusa? Ai incurcat-o! Nu arunci manusa? Iar ai incurcat-o! Ce-i de facut? In primul rand, termin task-ul pentru ca ar fi culmea sa ii dau de lucru, nu? Si apoi ma asez stramb sa judec drept: Ce este de facut cu atata tupeu? De unde atata tupeu? De unde atata ipocrizie? Voi ce ati face?

Sa nu imi spuneti sa discut cu ea, ca am si eu partea de vina, ca trebuie sa ne intelegem la serviciu si alte lucruri de prin carti, ca nu sunt adaptabile la cazul de fata. Vorbim despre o persoana voit rea.

Sa stau calma, sa nu ma impresioneaze (ca si pana acum) ideile paranoice ale unei somitati? Sa o dau in vileag, sa stie lumea (nu ca nu ar sti) ce poate sa faca ea - somitatea? Sa ii fac si ei la fel? Dar sper eu sa se prinda si sa se indrepte? C`est complique, cum ar spune francezul!

Uite ce iti fac unii, domne! Te fac sa iti pui probleme existentiale cand vrei tu mai putin! Dar, dupa cum am fost invatata: cand ai o problema, rezolv-o! A trebuit sa nu fac exceptii tocmai acum, nu? Asa ca mi-am lasat creierasul sa functioneze.

Ma gandesc sa ma fac tupeista, este o meserie banoasa, sa stiti. Dar ce ma fac cu constiinta? Plus ca, doamne-fereste, devin o a doua ea?Nu merge. Ma gandesc sa vorbesc cu ea...ce sa vorbesc? Ma gandesc sa... dar gandesc cam mult, las-o sa traiasca (nu ca ea ar lasa pe altii, dar asa).

Ma duc sa ma plimb si sa imi cumpar o carte buna. Ma duc sa ma simt bine, asa cum merit. Ma duc sa traiesc ziua de azi. Restul - vad maine.

Recomandari