Cymbidium - o orhidee hibernala

ele.ro 26 Ian 2005, 13:59

Prima referire istorica la orhidee se presupune ca i-ar apartine lui Confucius, si este datata cu cateva sute de ani inainte de Hristos. Filosoful chinez (pe numele lui adevarat Lao Tzi) desemna ca lan (echivalentul lui frumos in limba chineza) o planta ce apare in traditionalele stampe ale vremii ca fiind cymbidium ensifolium, specie de cymbidium miniaturala mult pretuita pentru parfumul florilor si gratia frunzelor sale (etimologic, cuvantul cymbidium provine de la termenul grecesc kymbos - adica barca, cu referire la forma florii). De atunci incoace, acest gen a devenit din ce in ce mai cautat atat in Asia cat si in Europa, cultivatorii obtinand prin incrucisare sute de hibrizi.

Aceasta orhidee de tip simpodial, bulboasa, creste in habitatul sau natural pe crengile copacilor, ca planta epifita, folosindu-se de ramuri spre a-si agata radacinile, astfel incat sa poata beneficia de nutrientii care se evapora in atmosfera din straturile inferioare ale padurii. Spre deosebire de majoritatea orhideelor, care sunt, prin excelenta, epifite, cymbidium-ul este deseori intalnit crescand si terestru.

Cea mai mare parte dintre hibrizii existenti pe piata azi provin din plante avand ca habitat inaltimile umede ale Himalayei, astfel ca pentru o buna dezvoltare si inflorire trebuie mimate conditiile naturale. Lumina este unul dintre factorii cei mai importanti pentru succesul cultivarii cymbidium-ului, care are nevoie de multa lumina si de o clima racoroasa. Frunzele, alungite, dar ferme, ca niste panglici, trebuie sa aiba culoarea verde deschis (olive), deoarece nuantele de verde inchis denota insuficienta luminii.

Temperatura este factorul critic pentru a determina aceasta planta sa infloreasca. Vara temperaturile nu trebuie sa depaseasca 25 de grade Celsius, pentru tipul standard, si maxim 30 de grade pentru miniaturi, care suporta temperaturi ceva mai ridicate. Pentru a initia aparitia tijei florale, este necesara mentinerea unei diferente de temperatura de minim 10 grade Celsius intre zi si noapte pentru o perioada cel putin doua saptamani, la sfarsitul verii (septembrie). Daca pe timpul verii plantele sunt tinute in curte, diferenta de temperatura se manifesta in mod natural, odata cu sosirea toamnei.

Substratul de cultura recomandat trebuie sa fie foarte aerat, astfel incat sa permita respiratia radacinilor, dar in acelasi timp sa retina suficienta umezeala incat radacinile sa nu se deshidrateze. Pentru aceste plante usor acidofile (pH 6-6,5) este recomandata turba fibroasa sau un substrat format din fragmente de scoarta de copac (se gasesc la centrele specializate, cum sunt Bricostore sau Romstal Garden).

Udarea se face diferentiat, in functie de anotimp. Primavara, in timpul perioadei vegetative, se uda la 2-3 zile iar spre toamna se reduce udatul la o data pe saptamana. In timpul iernii, se uda doar atat cat sa nu e usuce complet substratul de cultura. In timpul verii, atunci cand temperaturile ating limite maxime, este recomandata pulverizarea frunzelor cu apa de mai multe ori pe zi.

Fertilizarea la timp a acestor orhidee conduce la o inflorire optima. In timpul sezonului de crestere (martie-septembrie) se foloseste un fertilizant bogat in azot (cu proportia N:P:K de 30:10:10) iar din luna septembrie se schimba cu un fertilizant care favorizeaza inflorirea, bogat in fosfor (de exemplu, cu proportia N:P:K de 10:30:20). Regula unei bune fertilizari este "weekly, weakly", adica "saptaminal, dar diluat", aceasta insemnand ca doza de ingrasamant recomandata de producator /per unitate trebuie diluata la jumatate sau chiar un sfert din concentratia recomandata.

Replantarea are loc atunci cand dimensiunile plantei le depasesc pe cele ale containerului, eveniment care se produce, in general, dupa 2-3 ani de la cumparare. Un secret ar fi ca un ghiveci mai mic, in care radacinile sunt usor inghesuite, favorizeaza inflorirea plantei. Daca ghiveciul este plin de radacini, se va efectua, cu un cutit bine ascutit (de tip cutter) si de preferinta sterilizat termic, o sectiune de-a lungul rizomului care uneste bulbii, precum si prin bolul de radacini. Este de preferat ca fiecare dintre sectiunile ramase sa aiba cel putin 3-4 bulbi si un lastar nou (asa numit pseudobulb), pentru a se reface rapid si a inflori chiar in anul urmator replantarii.

Propagarea empirica se produce prin bulbi inactivi, asa-numitii "back-bulbs" care nu mai au frunze si folosesc doar pentru stocarea de rezerve. Acestia se indeparteaza cu ocazia replantarii si se arunca (daca sunt seci) sau, impreuna cu cateva fragmente de radacina, se planteaza intr-un recipient de dimensiuni mici, in turba fibroasa sau in muschi de padure, se uda foarte bine la plantare si se acopera vasul cu un clopot din plastic sau cu o punga care sa conserve umiditatea, fara a se mai uda ulterior.

Data fiind perioada de inflorire, care se intinde din luna decembrie pana in luna martie, cand majoritatea plantelor florifere sunt in repaus, aceasta orhidee poate reprezenta un cadou foarte potrivit cu diferite ocazii. Singurul impediment ar fi pretul, care depaseste un milion de lei pentru o astfel de planta exotica.
Doresc celor pasionati de cultura plantelor sa aiba prilejul de a experimenta cultivarea acestei orhidee, pe cat de frumoasa, pe atat de rezistenta, pentru ca nu vor regreta efortul depus.

Mult succes si Happy Plant Growing!