Cand o sa fiu mare, o sa ma fac...

Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica vroiam sa ma fac medic.
Insa daca ma intrebai si din ce motiv, nu ai fi auzit sub nici o forma ca simt ca am oarecare inclinatie nativa catre aceasta meserie. Nu, nici pe departe.
Vroiam sa ma fac medic pentru ca mama mea lucra in aceasta bransa.
Si nu eram singurul copil care isi "dorea" fara sa stie ce-si doreste, meseria unuia din parinti.
Nu am inteles niciodata de ce, insa singura explicatie plauzibila era ca un copil ajunge sa auda tot mai multe lucruri despre meseria respectiva, din intamplarile de zi cu zi spuse de parinte acasa, atunci cand se intoarce de la munca.
Tot cochetand cu meseria de medic toata copilaria ajunsesem ca cred cu tarie ca este ceea ce mi se potriveste. Desi eu in privinta parintilor am fost norocoasa si nu am fost batuta la cap sa devin "ce vroiau ei".
Nu, doar ca mi se parea absolut firesc sa ma fac "ce era mama", in ciuda semnalelor pe care propria persoana incepea tot mai aprig sa mi le transmita, legate de viitoarea "doamna doctor".
Pana la urma tot cu parintii am avut noroc, caci, vazandu-ma ca ma chinuiesc cu meditatiile la chimie, m-au luat deoparte si mi-au zis: "Mai mama, da` tu chiar vrei sa te faci medic? Tie chiar iti place? Sa stii ca nu e o meserie dintre cele mai usoare sau macar placute, un medic vede multe lucuri urate..."
Acela a fost momentul pe care subconstientul meu il astepta probabil, pentru a face declicul necesar.
Nu am zis nimic, insa de atunci am inceput sa-mi iau sufletul la intrebari, undeva adormit intre grandoarea de a fi medic si promisiunea unui salariu cel putin decent.
Insa eu am fost norocoasa. Alti copii nu au parte de dusul necesar chiar din partea parintilor. Nu.
Ei se confrunta cu un adevarat asediu din partea parintilor, sa urmeze meseria pe care ei o practica la randul lor sau meseria pe care si-ar fi dorit sa o practice dintotdeauna.
Fara nici o legatura cu aptitudinile copilului, cu ce si-ar dori el/ea sa faca.
Un exemplu de egoism dus la extrem, niste idealuri ratate in tinerete si transpuse acum fortat asupra propriului copil, obligat sa se ridice "la inaltimea asteptarilor" parintelui.
Tu ti-ai pus vreodata intrebarea daca meseria pe care o practici acum este ceea ce ti-ai dorit "sa te faci" in copilarie?
Alte articole despre
Recomandari
Newsletter Ele.ro





Marcel Iures in "Ultima banda a lui Krapp"
- person
"barfa e sport national. hai sa barfim! dar fara rautate si malitiozitate!"








