Copilaria - Paradis sau Golgota?
history_edu redactia ele.ro calendar_month 20 Mar 2009, 08:25
Deschid aceasta pagina pentru povesti-de-inceput. Este un dat sau un nedat al divinitatii copilaria?
Tocmai pentru ca nu suntem noi cei care-si aleg parintii...si de aici incep calamitatile sufletului nostru zdrentuit de tot felul de neiubiri, de esecuri, de stangacii (uneori si de boala).
Daca ai trai intr-un spatiu securizant, daca ai fost iubit, daca ti s-a spus in imbratisarile primite cat de valoros esti e o temelie puternica pentru dezvoltarea ta psihica de mai tarziu, pentru o constructie ancorata in realul, naturalul si firescul unui timp plin de dorinta de viata si de iubire.
Un om care nu a primit iubire nu are cum darui iubirea! Respingerea, ocara, lipsa de atentie, ignoranta, abuzul, lipsa de afectiune nu naste lumina si dezvolta in sufletul puiului de om numai un vid imens care poarta un nume (daca nu un diagnostic!), mai tarziu…
Psihologii au gasit un termen perfect pentru acesta: "avitaminoza afectiva", o metafora dureroasa!
De aceea,dragostea, acceptarea, traiul intr-o familie echilibrata inseamna stabilitate, flexibilitate si indemanare, sa fii iubit e o vitamina miraculoasa!
Foarte multi oameni duc cu ei amintiri dureroase, momente de nefericire care-i marcheaza pe viata si despre care nu au vorbit cu nimeni, rani deschise "in vazul lumii". Pentru ca traim, ne comportam, iubim, toate acestea lasa urme...
Uneori o invinuim pe mama, cautam tot felul de vinovati, cautand in ideea despre mama o imagine a propriei noastre minti...
Va provoc la o discutie libera despre povesti nefericite dar nu numai, caci copilaria poate sa insemne acel taram magic al fiecaruia de care ai nevoie sa te-ntorci mereu pentru a-ti aminti de bucurii si de mama, de masa la care eram cu toti stransi, de emotii pozitive, de jocurile noastre si de o inima mereu plina...
Nu e copilaria o perioada de care se vorbeste tot mai putin? Ar trebui sa fie un drum lin, deschis si usor...PE CARE SA-TI FIE DRAG SA-L EVOCI...dar nu e tocmai asa!
De aceea, eliberati-va de angoase, haideti sa povestim impreuna, sa redescoperim prietenia si dragostea celor de langa noi, sa ne explicam ce nu merge in vietile noastre fara a mai da vina pe fiecare din noi!
Destinul fiecaruia a trecut prin durerile facerii propriului eu, nu mai putem schimba multe lucruri, dar sa stiti ca meriti sa fii fericit, sa-ncerci sa vezi partea buna a lucrurilor, sa inveti sa te iubesti mai mult si sa ai respect pentru tine. O reinventare a propriei vieti.
Spunea cineva, "copilaria e seismograful care anunta cutremurile intime de mai tarziu"…ne va fi mai usor sa ne vindecam sufletele si sa-i iertam pe cei care ne-au ranit, inainte de a se produce, maine, o calamitate...in noi...
Autor: Daniela Parvu
Alte articole despre
