Slabirea functiei paterne (2)

ele.ro 23 Iun 2004, 20:46 23 Iun 2003, ora: 20:46

Decesul

Dupa J. Duch, disparitia tatalui nu permite evolutia armonioasa a afectivitatii. Baiatul risca sa ramana prea atasat de mama sa, intrucat nu are nici un rival.

Opinia lui Duch este, insa, destul de restrictiva; intr-adevar, credem, ca si Le Gall, ca acceptarea sau neacceptarea decesului depind de mai multi factori: conceptia copilului asupra mortii, personalitatea copilului, atitudinea mamei fata de deces.

J. Gneraud a constatat comportamente hiperidealiste in multe cazuri de deces a tatalui.

Pierderea tatalui este cu atat mai traumatizanta cu cat mama este neajutorata si slaba in fata situatiei. Copilul se refugiaza atunci in lumea visului in care tatal sau mai este inca prezent.

In masura in care mama este alaturi de copil in situatia grea, putandu-si asuma partial imaginea si rolul tatalui, decesul acestuia nu va antrena o reactie patologica.

Le Gall precizeaza ca "un efect psihologic il impinge pe copil spre idealizarea tatalui disparut. Desi absent, modelul tatalui este, in mod ideal, reprezentat, servind inca la formarea eu-lui si la valorizarea lui".

Despartirile intre parinti

Copilul este incredintat, adesea, mamei; constatam, deci, o absenta fizica a tatalui. Dar ceea ce ne pare hotarator sunt conditiile in care se desfasoara divortul.

Copilul accepta mai greu despartirea cand parintii se sfasie reciproc, mama putand oferi o imagine negativa a tatalui.

Parintii ar trebui sa aiba grija de echilibrul psihic al copilului lor, incercand sa-i explice motivele despartirii fara sa strice imaginea de sine si imaginea celuilalt.

Dupa cum am aratat deja, o buna intelegere intre parinti este garantul functiei paterne.

Absenta morala a tatalui si carenta de autoritate

Multi dintre tati nu sunt preocupati de viata familiala. Ei dau vina pe sotie pentru toate problemele educative. Constatam carente importante in autoritate.

Aceasta notiune de carenta de autoritate a fost indelung studiata de catre Sutter si Luccioni: "ea ne apare ca un punct de sprijin indispensabil diverselor forte psihologice care tind sa se armonizeze in interiorul unei persoane.

Intr-adevar, cand aceasta autoritate lipseste, carenta se manifesta sub forma unor simptome care se organizeaza intr-o ierarhie destul de coerenta, destul de constanta ca sa ne permita sa o individualizam sub denumirea de sindrom de carenta a autoritatii".

Slabirea functiei paterne (3)