Vine, vine primavara

ele.ro 25 Feb 2009, 14:53

Prima luna a primaverii este cu siguranta cea mai frumoasa din an. Pentru mine cel putin. De ce?

Dupa o iarna atat de rece si de rautacioasa, si cel mai mic val de caldura ma face sa zburd de fericire.

Imi amintesc cu placere de anii copilariei si cum intampinam pe-atunci primavara si sarbatorile ei.
In clasele primare cu mult inainte de a veni luna martie, ne pregateam la orele de lucru manual sa facem martisoare, cat mai personalizate si mai deocheate pentru mame si bunici. Era o adevarata placere.

Eu personal eram plina de idei insa fara nici un talent la desenat, cusut sau improvizat si de multe ori ajungeam acasa cu martisorul in punguta si cu inima batand nebuneste : daca n-o sa-i placa mamei?! Si probabil ca da, al meu era cel mai urat martisor, insa pentru mama, era cu siguranta cel mai special.

In zona Moldovei si anume Iasi, s-a "cazut" oarecum de acord ca 1 Martie sa fie ziua barbatilor. Sa aiba si ei o zi pe an din calendar cand primesc cadouri, mici sau mari, nici nu conteaza.

Poate ca nu e valabil peste tot, dar in orasul meu natal, nu mama era prima care primea martisor, ci tata. De multe ori se intampla, evident, sa uit complet de tata. Si daca asta se intampla, devenea 8 Martie ziua amandurora!

Dar lucrurile au evoluat de la an la an, cum nu se putea altfel, iar in liceu tata nu mai primea nici un fel de cadou, in timp mama primea din ce in ce mai multe. Ba mai mult, era o intreaga strategie cand venea vorba de cumpararea cadourilor.

Am uitat de mult cata semnificatie poate avea un martisor facut de niste maini nepricepute, cu acuarele si lipici. Acum deja stim cu mult timp inainte ce vrem sa cumparam, iar ceea ce vrem sa cumparam e ori foarte scump, ori previzibil.

Tocmai de aceea, anul acesta, am de gand sa invit pe toti sa-si faca singuri martisoarele, cel putin pentru cei dragi, pentru mame si pentru bunici. Care cu siguranta nu asteapta de la noi parfumuri scumpe si extravagante ci un simbol ca primavara a venit. Si asta inseamna atat de mult...

Sursa: Alexandra Scafariu