Adoptia, intre curaj si implinire

Adoptia, intre curaj si implinire
  calendar_month        
Adoptia este o decizie dificila, oricat de inaltatoare este aceasta fapta din punct de vedere moral.

Parintii care nu pot concepe un copil pe cale naturala au aceasta varianta delicata la dispozitie, insa care le schimba atat viata lor, cat si pe cea a copilului infiat.


Lasand la o parte impedimentele de ordin legislativ si birocratic existente in Romania, procesul adoptiei presupune o intreaga serie de aspecte implicate de care oricine trebuie sa tina cont inainte de a face marele pas.


Insemnatate

Adoptia inseamna mult mai mult decat luarea in ingrijire a unui copil orfan sau abandonat de parinti, ci presupune si crearea unei legaturi profunde si permanente intre parintele adoptiv si copil.

Daca aceasta conexiune se realizeaza, atunci criteriul biologic isi pierde in mare masura importanta.

Orice prejudecata legata de eventuale mosteniri genetice nefericite sau diferente etnice si rasiale este daunatoare si nu ofera nicio sansa uniunii spirituale intre cele doua parti.

Totusi, trebuie sa ai in vedere faptul ca este absolut firesc ca micutul pe care l-ai luat sub aripa ta protectoare sa se intrebe, odata ce atinge varsta adolescentei, cine sunt cei care i-au dat viata.

Curiozitatea se naste in perioada auto-descoperirii personale a individului si nu trebuie condamnata. Daca simplul gand te infurie, adoptia este un lucru pe care nu-l poti face cu adevarat.

Fiecare adoptie este diferita

Familiile de toate tipurile opteaza pentru adoptii de toate tipurile, de la bebelusi la adolescenti.

Persoanele care vor sa devina parinti in acest mod pot fi celibatare sau casatorite, fara copii ori dimpotriva.

Exista adoptii domestice, internationale (din alte tari) sau adoptii deschise, cand parintii naturali tin legatura cu familia adoptiva la un anumit nivel.

In ultimii ani, confidentialitatea acestui proces a fost umbrita de o atitudine mai relaxata si mai franca.

Aspectele emotionale ale adoptiei

Fie ca sunt copii sau deja adulti, persoanele adoptate sunt indreptatite sa aiba sentimente complexe privind instrainarea de parintii lor biologici.

In acelasi timp, consideratia si recunostinta fata de oamenii care le-au crescut si le-au educat nu va lipsi niciodata.

Cei mai multi dintre noi, chiar daca nu am fost adoptati, traversam o criza a personalitatii odata ce trecem prin perioada pubertatii, astfel ca ideea de a fi adoptat poate face acest proces si mai dificil decat este.

De pilda, trasaturile fizice diferite de cele ale membrilor familiei pot determina trairi confuze, de neapartenenta.

Parintii adoptivi nu trebuie sa se simta jigniti in fata dorintei copilului de a afla mai multe despre istoria lui genealogica.

O reactie furioasa nu va conduce la nimic bun, insa o discutie onesta ar putea lamuri problema extrem de eficient.

In functie de personalitatea fiecarui copil, frustrarea abandonului se manifesta in grade diferite.

Unii copii pot discuta cu greu despre acest lucru, pentru ca impactul emotional este foarte puternic.

Gasirea unui confident de incredere - membru al familiei, prieten sau consilier psihologic - poate fi solutia exteriorizarii sentimentelor negative cu potential distrugator.

Din fericire, multi dintre parintii adoptivi manifesta multa toleranta fata de curiozitatea copilului adoptat cu privire la circumstantele sale de viata, cu toate ca tumultul afectiv este considerabil.



Autor: Adelina Dobrin

Recomandari