Copilul adoptat de bunici

ele.ro 18 Aug 2008, 11:46

Adolescenta ramane una dintre cele mai frumoase perioade din viata oricarui om.

Caci poti trai in ea bucuriile tineretii, privite inca cu ochi de copil.

Este varsta experientelor. Pozitive sau negative. Cu urmari sau fara.

Este perioada in care emotiile sunt traite la maxim, in care suferinta si exaltarea se amesteca intr-un tumult ce te lasa deseori cu respiratia taiata.

Perioada adolescentei lasa amprente adanci atat asupra baietilor, cat mai ales a fetelor, caci este perioada primelor iubiri, impartasite sau nu, a primelor emotii si, deseori, a celor mai adanci deceptii in dragoste.

Un copil este si va fi privit intotdeauna ca un prilej de imensa bucurie.

Insa cu conditia sa poti privi obiectiv, fara disperare, panica si remuscari tarzii.

Sa poti privi din punctul de vedere al unui parinte.

Insa situatia se schimba cand proaspatul parinte nu este decat un copil speriat care s-a trezit prea devreme in randul oamenilor "cu responsabilitati", cand tot ceea ce vrea el este sa-si traiasca in continuare adolescenta.

Nu este rara situatia in care o adolescenta are primul sau copil in jurul varstei de 16 ani, iar de regula, sarcina a reprezentata o greseala neasumata si necomunicata parintilor.

Astfel, un copil vine pe lume, un copil a carei mama isi regreta adolescenta.

Un copil nedorit. Declarat "vinovat" doar prin simplul fapt ca s-a nascut.

Ce este de facut in asemenea situatii?

De multe ori ei ajung in centre de ingrijire pentru bebelusi, asta in cazul in care nu sunt abandonati in maternitati, in scara vreunui bloc sau in toaleta scolii in care invata mama.

Insa exista si cazuri in care ei raman totusi in familie, fara sa perturbe si mai rau viata tinerei mame sau sa ii intrerupa adolescenta.

Sunt cazurile in care parintii fetei aleg sa fie ei mai constienti decat copila lor, pentru ca ei realizeaza mai bine ca acest copil, care nu are nici o vina, este totusi nepotelul lor.

Astfel, adoptia reprezinta calea de rezolvare a acestei dileme dureroase, in care cel care are cel mai mult de platit de pe urma unor momente de inconstienta este un suflet de copil.

Copilul astfel adoptat de regula nu afla nimic pana la varste destul de mari, cand este la randul sau adolescent, sau, intamplator, de la lume, despre povestea sa.

Propria mama ii este prezentata ca fiind sora mai mare, iar raporturile cu "bunicii" deveniti parinti se schimba.

Unele situatii au deznodamant fericit, caci proaspata mamica realizeaza odata cu maturizarea responsabilitatile pe care ar fi trebuit sa si le asume si se comporta ca atare.

Insa in alte cazuri bunicii care au facut gestul salvator raman unicii "parinti" ai unui copil a carui unica vina a fost ca "s-a grabit"...