Ce inseamna prietenia?

ele.ro 08 Ian 2007, 19:22

Am primit zilele acestea un telefon care m-a surprins destul de mult. Nu ma asteptam sincer, desi erau sarbatorile...

Totul a inceput in seara de Craciun cand stateam cu toata familia la masa si deodata se aude telefonul meu. Ma asteptam sa fie iubitul meu, dar numarul era necunoscut. Raspund curioasa. Cine ma poate suna? Toti prietenii mei fiind trecuti in agenda...

La telefon am auzit o voce de femeie, familiara, care vorbea de parca ne stiam de o viata.

Nerecunoscand persoana am intrebat cu cine doreste, gandindu-ma ca poate a gresit numarul de telefon. Acea voce imi spune ca pe mine ma cauta si se recomanda: cea mai buna prietena a mea din copilarie...

In liceu ne impartaseam toate secretele

Nu mi-a venit sa cred! Nu mai vorbisem cu ea de cel putin trei ani timp in care ne mai trimiteam mesaje de sarbatori, de ziua noastra, dar atat! Ma sunase doar sa ma felicite!... Dupa ce ne-am facut urarile am inchis telefonul si ma gandeam...

Toata scoala generala si jumatate din liceu ne-am impartasit toate problemele, toate visele, toate dorintele, iar acum... nu ii mai pot recunoaste nici macar vocea... M-am gadit ca totul este probabil din vina mea...

In clasa a 10-a am inceput o relatie foarte stabila care a durat cam 4 ani, moment in care trebuia sa ma impart intre ea si el. Ea nu vroia niciodata sa iasa cu noi doi, iar eu incepeam sa ies din ce in ce mai putin fara el. Era prima mea relatie serioasa si in mintea mea de atunci toate incepeau si se terminau cu prietenul meu.

Dar timpul a trecut...

Timpul a trecut, noi doua ne-am indepartat treptat, treptat: nu prea mai ieseam impreuna, dar cel putin conferintele de presa de la telefon erau nelipsite. Apoi m-am despartit si eu de prietenul meu, am incercat sa ma reapropii de ea, dar probabil era prea tarziu.

Cu toate ca era singura nu imi zicea niciodata hai si tu la o cafea cu mine si stateam si la doua strazi distanta. Dupa un timp si ea si eu am inceput sa iesim cu cineva si m-am gadit ca ar fi fost frumos sa iesim in patru, vorbeam cu ea, era de acord, dar intotdeauna intervenea ceva si nu mai putea sa vina.

...Si acum, doar "Sarbatori fericite!"

Treptat mi-am dat seama ca numai eu o sunam si mi-am zis ca e ok, ca e un fel de pedeapsa a mea ca nu mai avusesem timp de ea la fel de mult datorita relatiei mele din liceu, dar dupa un timp am renuntat. Am zis ca daca va dori vreodata sa vorbeasca cu mine stie de unde sa ma ia. Si acum... doar sarbatori fericite...

Am procedat oare bine ca nu am mai sunat-o, sunt oare eu vinovata incheierii unei prietenii de 10 ani, am fost oare prietene cu adevarat vreodata? Nu stiu... dar stiu ca am un sentiment de vinovatie in cea ce o priveste pe care nu am reusit sa-l alung nici astazi...