Copiii sefilor nostri vor fi sefii copiilor nostri

Copiii sefilor nostri vor fi sefii copiilor nostri
  calendar_month        
O realitate? Daca da, are un suport, o explicatie? Nascuti pentru a conduce?

Inainte de revolutie calea spre o viata mai buna, spre un standard social ridicat, era deschisa de absolvirea unei facultati, de realizarea unei cariere profesionale, de educatie.

Bineinteles ca nu era usor, ca parinte, trebuia sa faci eforturi sa poti sustine financiar copilul la studii. Asa era atunci si poate ca, pentru unii, lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici acum.

In afara de specializare, functie, contau educatia primita in familie, cei sapte ani de acasa si respectul fata de cel care munceste indiferent de maseria pe care o are, fie el sef sau subaltern.

Acum lucrurile stau altfel...

Parintii isi invata copiii de mici sa fie "sefi". Atitudinea de sef - de conducator, este exersata in familie, cu personalul din casa, in societate, la restaurant, la scoala. Apoi se completeaza cu educatia profesionala, scoli, colegii, facultati.

Este si mai bine daca anturajul, colegii de scoala ai copilului, fac parte dintr-o anumita zona, de elite ale societatii politice sau financiare.

In acest fel copilul isi face prieteni, socializeaza, la fel si parintii. Este practic o spirala ascendenta. Se stie ca in timp, poti sa spui: "am fost coleg cu..." si este suficient pentru a avea o usa deschisa.

Rolul de parinte consta, nu-i asa, in a face toate eforturile atfel incat copilul sa fie integrat in acest sistem la momentul in care trebuie sa ia singur o decizie vis-a vis de viitorul pe care si-l doreste. In acel moment, optiunile depind firea tanarului, de formatia lui interioara.

Fetele pot alege sa aiba o cariera, sa fie independente sau pot alege sa devina sotii si mame perfecte, care au absolvit scoli internationale de prestigiu dar care vor face ceea ce au facut si mamele lor, adica se vor ocupa de administrarea casei, de familie, isi vor educa copiii si ii vor creste astfel incat sa fie la randul lor "sefi".

Sau, pot alege ca spiritul sa fie cel ce le coordoneaza viata, sa acumuleze experiente noi, diferite de cele bazate pe factorul financiar, unde important este sa-l ajuti pe cel de langa tine, sa faci bine, sa-ti gasesti fericirea spargand acest cerc al castei din care fac parte.

Ma intreb insa, cat de mult isi dau seama de existenta acestei "caste" si cati dintre acestia o ignora voit?

Recomandari