Limbi straine? De cand? Cum si unde?
history_edu redactia ele.ro calendar_month 10 Nov 2005, 11:57
Toti parintii de astazi traiesc cu spectrul acestei probleme in minte inca de foarte devreme, de cand li se naste primul copil.
Daca mai suntem si profesori de vreo limba straina, e si mai rau? apare simtul datoriei. De ce este asa si de ce o astfel de problema nu bantuia somnul bunicilor noastre la vremea cand ele si-au nascut copiii o stie toata lumea - globalizare, comunicare si alti astfel de termeni par sa ne dea raspunsurile imediat.
Sa incerc insa sa raspund la intrebarea pe care eu insami v-am propus-o. Limbi straine? Adica sa invete copiii nostri limbi straine? Raspunsul este in mod evident da, fara indoiala, cu siguranta, of course.
Cand? Va voi impartasi acum din ceea ce am constatat ca parinte si ca profesor de limba engleza. La cele sapte luni ale copilului meu, ma plimbam pe una din putinele strazi cu casute ale unuia din cartierele de la periferia capitalei.
Imi admiram copilul cu aceea privire de adoratie pe care o are fiecare mama cand puiutul ii zambeste, apoi mergeam mai departe cu gandurile zburandu-mi la viitorul pe care el il va avea.
Printre zgomotele specifice strazii, am prins din zbor franturi de fraze in ceva ce nu parea a fi limba romana, dar era cu siguranta rostit de un copil. M-am apropiat si m-am elucidat. O bunica si un nepot.
Singuri pe strada. Vorbind. In germana. Nu numai ea. Si el. Si erau romani. M-am apropiat si mai mult. M-am oprit chiar si i-am privit.
O bunica obisnuita care din intamplare crescuse in mijlocul unui oras nemtesc din centrul tarii isi daduse seama ca reprezenta o sursa pretioasa pentru nepotul sau nascut la final de secol al XX lea cand toata lumea cheltuia enorm pentru a invata o limba straina.
Primele mele indrumari pentru folosirea unei limbi straine ca parinte si mai apoi chiar pentru predarea ei ca profesor mi-au fost date de aceasta bunica.
De fiecare data cand vorbesc astazi cu parinti sceptici fata de metoda "scufundarii" totale a copilului in oceanul unei limbi straine imi amintesc vorbele ei.
Nu ma cunoaste, nu si-ar aminti probabil de mine, dar de cate ori nu ne-a fost schimbata viata de oameni pe care apoi nu i-am mai regasit niciodata?
Asadar, copilul meu s-a intalnit cu limba engleza la varsta de 7 luni. Nu radeti si nu ma credeti o snoaba. Incercati si apoi dati cu pietre.
I-am vorbit din acel moment numai in aceasta limba, scopul meu fiind ca, la o varsta rezonabila, cand toti copiii vorbesc, el s-o faca in engleza cu aceeasi usurinta cu care o fac altii in limba lor materna.
Nu este un scop exagerat, cu conditia insa ca parintele sau acea persoana care porneste pe acest drum sa fie CONSECVENT. Eu nu am fost si de aceea nu mi-am atins in totalitate scopul. Iata de ce si iata deci ceea ce voi trebuie sa faceti daca sunteti vorbitori ai unei limbi straine, oricare ar fi ea:
Incepeti sa vorbiti copilului in limba straina pe care o alegeti de la o varsta cat mai frageda. Daca vi se pare imposibil ca el sa invete, sa acumuleze desi poate are numai cateva luni, ganditi-va ca nu v-ati intrebat niciodata cum achizitioneaza, de fapt, orice copil, limba sa materna.
O face prin compararea de structuri gramaticale, prin repetarea unui vocabular prestabilit de parinti sau prin exercitii de pronuntie? In nici un caz. O face prin schimbul de intuitie si dragoste parinteasca care il ajuta pe parinte sa STIE cum sa interpreteze scancetul copilului, iar pe copil cum sa planga sau sa nu mai planga atunci cand aude ceva la inceput nedefinit pentru el, dar care il linisteste.
Copiii achizitioneaza o limba straina, pana la varsta de 10 ani, cu aceeasi usurinta cu care achizitioneaza si limba materna. De ce vorbesc de 10 ani? Pentru ca de la la aceasta varsta, dezvoltarea lor lingvistica este marcata de studiul structurilor din limba materna care vor influenta, in mod comparativ, achizitia structurilor limbii straine.
Cu alte cuvinte, copilul se va intreba "cum se spune la..." "Cum spui `a merge` la trecut?" , in felul acesta el incetand sa mai gandeasca spontan, direct in limba de achizitie, ci traducand din limba materna in limba straina.
Achizitia unei limbi incepe, deci, prin ASCULTAREA ei! Ascultand vorbele mamei, versurile unei poezii, desfasurarea unei povesti, copilul este amprentat mental cu sistemul fonetic al limbii in cauza. Ceea ce nu deslusea deloc, cu timpul ii devine familiar. Asadar, vorbiti-i foarte mult, DAR NUMAI IN ACEA LIMBA STRAINA.
Impuneti-va sa folositi numai acea limba cu copilul indiferent daca el a ajuns, dupa parerea voastra, la o varsta la care ar trebui sa vorbeasca deja si nu o face.
Hai sa ne amintim ca, in unicitatea lor, copiii isi aleg singuri momentul cand debuteaza in lumea vorbelor, alegerea tinand de specificul lor psihologic in primul rand.
Avem cu totii la indemana exemple de copii care pornesc de la onomatopee si in timp ajung la propozitii, dar si de altii care ne taie rasuflarea cu prima lor fraza atat de bine articulata incat nu ne vine sa credem.
FOLOSITI NUMAI LIMBA STRAINA ALEASA de voi chiar si atunci cand poate (de fapt, cu siguranta) il mai certati. Aici a fost slabiciunea mea ? cand facea cate o boacana, copilul meu ma auzea in limba romana, nu in engleza. De aici, putin cate putin, la fel cum facem cu dulciurile, am inceput sa calc stramb si revin la romana tot mai des.
Daca insa nu as fi facut-o:
Ar fi urmat etapa cand el, intelegand absolut tot ce ii spuneam, ar fi comunicat cu mine intr-un fel de romano-engleza sau invers, englezo-romana. Era etapa fireasca.
Productia, vorbitul in limba straina, parcurge aceleasi etape - va fi spontana si mai intai amestecata, apoi va inregistra separarea automata a celor doua limbi si folosirea lor de catre copil, in mod diferit, in functie de situatie si de stimulul oferit.
Mentinand ritmul, fiind voi constanti in a vorbi numai in limba straina aleasa, veti obtine FLUENTA copilului.
Atunci cand ati ajuns la etapa la care copilul vorbeste fluent cu dvs sau cu oricine in limba straina in cauza, nu v-ati incheiat rolul. Ceea ce este mai greu abia acum urmeaza - Intretinerea si permanenta dezvoltare a rezultatelor obtinute.
Dati copilului suficiente motive sau mai degraba motivatii pentru a continua sa vorbeasca cu dumneavoastra, parintele, in limba respectiva si continuati-va munca inceputa integrandu-l intr-un cadru organizat ? O gradinita/scoala care isi desfasoara activitatea in limba straina respectiva.
Aceasta va preda copilului in mod integrat cele patru abilitati care cu timpul trebuie sa devina competente: ascultatul, vorbitul, cititul si scrisul.
Ordinea nu este intamplatoare pentru ca ea porneste exact de la premisa pe care voi, ca parinti, ati folosit-o: mai intai copilul trebuie amprentat mental cu specificul fonetic al unei limbi straine suficient de mult ca la un moment dat sa poata el insusi sa il foloseasca in structuri proprii, apoi sa il fundamenteze prin relatia cu grafia specifica a limbii pentru ca in ultimul rand sa il internalizeze suficient de mult pentru a-l folosi in scris.
Implicarea copilului trebuie sa fie acum benevola, si de aceea bazata pe motivatie, pentru ca la aceasta etapa invatarea sa va face totalmente constient, iar copilul va incepe sa isi exprime preferintele.
Acesta va fi momentul cand ne vom aminti ca ne era teama ca nu vorbeste bebelusul nostru; acum iata ca nu mai tace, dar spune numai ce vrea el!
Alte articole despre
