Mami, ploua, ne putem plimba?

history_edu ele.ro calendar_month 27 Mai 2008, 09:52
Afara ploua iarasi, cu stropi marunti, ce spala parca tot raul din lume. E o zi de weekend, o zi obisnuita de mers in parc cu pustoaica mea.
O privesc cu coada ochiului cum sta cu nasucul lipit de geamul de la balcon si priveste afara. Stiu ca ar vrea sa iasa.
"Mami, ce e ploaia? De ce toata lumea se fereste de ea?"...buna intrebare.
Imi place ploaia. Mi-a placut intotdeauna, de cand eram adolescenta si ma plimbam cu prietenii cand ploua, cautand cu varful piciorului mici baltoace in care ne oglindeam chipul.
Ah da, mai ales ploaia aceea calduta, cu stropi mari, rasunatori, si miros proaspat de curat.
Cu verdele acela crud al ierbii ude, cu picaturile ramase ascunse printre frunzele din copaci.
Stau si ma gandesc ca asociez ploaia foarte mult cu copilaria, cu poiana de la bunici, cu prosopul imens in care eram infasurata dupa baia fierbinte de dupa mustrarile de rigoare cand ajungeam acasa siroind de apa ca un catel murat.
Da, le asociez cu copilaria. Si atunci de ce imi tin acum micuta in casa cu nasucul lipit de geam privind cu jind la picurii de afara? Ce s-a schimbat?
Da, stiu, atunci eram copil si nu ma interesa ca puteam raci, ca sunt sensibila daca ma ploua, ca rosul in gat nu e distractiv. Atunci vedeam doar atractia irezistibila, aceea de a merge cu picioarele goale prin iarba uda.
Deodata, ma dezmeticesc. Si de ce nu ar fi si acum aceeasi atractie pentru pustoaica mea? Cu ce drept o tin eu inchisa in casa, privind cu tristete pe geam?
Ploaia este un lucru minunat iar plimbarea prin parc printre picurii de apa ramane la fel de minunata ca in vremea copilariei. Ne vom imbraca adecvat. Si ne vom zbengui ca odinioara!
"Antonia, dezlipeste-ti nasucul de geam. Mergem in parc!!"
Asa, acum urmeaza imbracarea. Pantaloni de fas, ghetute inalte, pulovarasul pe gat. Ce mai lipseste? Ah, da, pelerina de ploaie si umbrela.
Umbrela pentru mami, ca nu mai are energia din copilarie sa alerge prin parc o ora intreaga.
"Esti gata? Ai luat si aparatul de fotografiat? Vom face niste poze superbe!"
Nu am uitat nimic? Oh, nu, alta privire trista intr-un colt de camera!
"Max, hopa sus, catel trist. Doar nu credeai ca pe tine te las acasa. Doar te asteapta un prosop pufos dupa ce o sa vii fleasca din parc!"
Autor: Maya Necula
Alte articole despre













