Sarcina - lucruri care nu se spun, dar se gandesc! (I)
history_edu ele.ro calendar_month 02 Nov 2010, 09:44
Sarcina si copilul inseamna doar fericire? Asa se zice, insa procesul de transformare din femeie in mama trezeste emotii mai complexe si mai contradictorii decat se crede. Departe de stereotipurile idilice, 8 mame au acceptat sa marturiseasca prin ce au trecut.
Am detestat perioada cat am fost gravida
"Imi doream foarte mult un copil, insa din primele saptamani de sarcina am coborat cu picioarele pe pamant. Oboseala, greturi, sani durerosi. Tot ce faceam de obicei fara sa ma gandesc mi se parea ingrozitor de greu, ma taram lamentabil. M-am ingrasat foarte mult, nu puteam sa dorm, plangeam din nimic. Pentru mine sarcina n-a fost de vis!"
Evident, nasterea unui copil este un eveniment fericit, dar este si o perioada de bulversari si fragilitate pe toate planurile: biologic, corporal, emotional, conjugal, familial, pentru identitate. Traim intr-o societate care idealizeaza maternitatea si suferim un soc cand descoperim realitatea. Perioada sarcinii este o faza de dezvoltare psiho-afectiva comparabila pe plan psihologic cu adolescenta. O noua identitate se dezvolta, cea de mama.
Nasterea nu a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea
"O prietena imi spunea ca o femeie nu e niciodata la fel de frumoasa ca in ziua in care aduce pe lume primul ei copil. Ce gluma! Dupa 8 ore de impins eram rosie toata, transpirata si transfigurata. De-abia daca am avut puterea sa ma interesez de copilul meu. Nu vroiam decat sa scap."
Nasterea este un moment foarte asteptat, deoarece este prima data cand parintii isi vad copilul. Clipa este atat de dorita si de visata, incat gravidele isi fac adesea o reprezentare ideala in capul lor. Realitatea fizica, un pic animalica, nu are loc in acest vis. Daca ai o relatie buna cu corpul tau, iti vine usor sa stai dezbracata, cu picioarele departate, cu vaginul deschis, dar asta nu e valabil pentru toata lumea. Unele femei isi pierd capul si incep sa injure personalul medical, altele vor sa coboare de pe masa de nastere.
Nu am instinct matern
"N-am simtit un val de iubire cand mi s-a pus bebelusul in brate, asta s-a intamplat ulterior, in timp. Nu intelegeam de ce plange: ii era foame, frig, teama? Instinctul meu nu-mi spunea nimic. Si nu stiam cum sa-l calmez. Si chiar nu sunt atat de devotata si generoasa cum ar trebui sa fie o mama buna. In zilele cand plec mai devreme de la birou, nu merg sa-l iau imediat de la cresa..."
Valul de iubire care te cuprinde cand iti vezi bebelusul pentru prima data poate fi real, dar si acesta este idealizat. Nicio femeie nu devine mama ca prin minune, la nasterea copilului, ci incetul cu incetul. Iubirea apare pe parcurs, uneori mai incet, alteori mai repede. E normal sa nu-ti intelegi copilul la inceput si sa inveti odata cu el. De altfel, niciodata o mama nu va avea toate raspunsurile pentru copilul ei, dar asta nu inseamna ca relatia lor nu va fi una de dragoste reciproca.
Ce au simtit alte mame cand s-au trezit cu bebelusul in brate? Afla maine, in partea a doua a articolului!
Citeste si partea a II-a a articolului!
Autor: Nuage
Alte articole despre
Recomandari
Newsletter Ele.ro
EU SI CELALALT
- person
"daca nu spui ce ai de spus, risti sa raspunzi la "cine esti tu?" cu "nimeni!""