Ce trebuie sa faci cu lumanarea de la Inviere in prima zi de Paste

ele.ro 19 Apr 2025, 21:51

Lumanarea de la Inviere nu este un simplu obiect aprins in noaptea sfanta, ci un simbol profund al luminii divine, al sperantei si al renasterii sufletesti. In traditia populara romaneasca, lumanarea pastrata din noaptea de Inviere are o incarcatura spirituala puternica, iar felul in care o folosesti in prima zi de Paste poate influenta linistea si protectia casei tale pentru intregul an.

Lumanarea nu se stinge pana acasa

Dupa ce ai luat lumina de la biserica in noaptea de Inviere, se spune ca este bine sa pastrezi flacara aprinsa pana ajungi acasa. In unele sate, drumul de la biserica pana la gospodarie este facut in liniste, cu respect si credinta, tocmai pentru a nu tulbura lumina adusa. Se crede ca aceasta flacara aduce binecuvantare asupra casei si celor din ea.

Daca reusesti sa ajungi cu lumanarea aprinsa acasa, este un semn bun – norocul si protectia nu te vor ocoli in anul care urmeaza.

Ce faci cu lumanarea in prima zi de Paste

In prima zi de Paste, obiceiul spune ca ar fi bine sa aprinzi din nou lumanarea sfintita, macar pentru cateva minute. Fie o aprinzi la icoana, fie in centrul mesei pascale, flacara ei este considerata un simbol de curatare a energiilor negative, dar si o modalitate de a chema armonia si binele in casa.

Unii obisnuiesc sa rosteasca o rugaciune scurta sau sa spuna in gand un gand de recunostinta in timp ce flacara arde. Este un moment de liniste si incarcatura emotionala, care poate deveni o mica „ancora” spirituala an de an.

Nu arunca lumanarea dupa sarbatori

Lumanarea folosita in noaptea de Inviere si in prima zi de Paste nu trebuie aruncata sau uitata intr-un colt. Multi romani aleg sa o pastreze tot anul, asezata langa icoane, intr-un loc curat si linistit al casei. Se spune ca ea poate fi reaprinsa in momente de cumpana, in rugaciuni personale sau cand cineva din familie trece printr-o perioada grea.

In traditia populara, aceasta lumanare mai este aprinsa si in timpul furtunilor sau atunci cand cineva este bolnav, ca o forma de chemare a protectiei divine.