Medicul Ianceu, despre clipele terfiante din Apuseni: "Mi-era teama ca vor opri cautarile!"

Medicul Ianceu, despre clipele terfiante din Apuseni: "Mi-era teama ca vor opri cautarile!"
  calendar_month     photo_cameraMedicul Ianceu, despre clipele terfiante din Apuseni:      
Medicul Sorin Ianceu a vorbit despre clipele terfiante in care, alaturi de ceilalti colegi au asteptat ore in sir sa fie salvati, dupa ce avionul in care se aflau s-a prabusit.

Doctorul, care a fost externat in urma cu doua zile, a acordat un interviu pentru Stirile Pro TV in care a vorbit despre ultimele clipe din viata lui Adrian Iovan, despre cum s-a luptat studenta Aura Ion mai bine de cinci ore sa ramana in viata si cum s-au sustinut intre ei pentru a nu se lasa doborati de frig si durere, in asteptarea salvatorilor.

Medicul a rememorat momentul in care avionul s-a prabusit:

"Exact inainte de momentul impactului am spus, tin minte si acum, totul s-a terminat. Mi-aduc aminte momentul impactului, mi-aduc aminte inclusiv impactul cu solul. Si au fost cateva momente in care am ramas cu ochii inchisi si imi faceam curaj sa-i deschid. Mi-era frica de ceea ce voi vedea in jur", continua doctorul.

Medicii si-au facut datoria, chiar daca ei insisi erau raniti:

"Printr-o gaura a epavei l-am vazut pe Radu Zamfir, era in picioare, incerca sa se dezmeticeasca si el. Am facut repede cu el un bilant cine-i bine, cine nu, cine raspunde. A venit pe partea mea de avion, pe partea dreapta, am scos-o pe Aura, ea a fost prima pe care am scos-o din avion. Langa mine zaceau, inconstienti, cei doi prieteni, acum pot sa-i numesc prieteni, chiar frati - doctorul Calu si dr Pivniceru", spune doctorul Ianceu.

Si doctorul Ianceu si-a amintit in detaliu ultimele clipe din viata pilotului Iovan:

"In primele momente dupa accident imi aduc aminte cum pilotul Iovan, care era incarcerat sub bordul avionului, ne striga", continua medicul.

"Dupa aproximativ o ora, o ora si ceva, pilotul Iovan n-a mai vorbit cu noi. A fost prima data cand doctorul Zamfir le-a spus celor de la 112 sa incerce sa se grabeasca, a fost prima data cand poate am fost putin mai agitati pentru ca unul dintre noi era inconstient", isi aminteste Sorin Ianceu.

Imaginea care va ramane pe veci in mintea supravietuitorilor, va fi cea a studentei Aura Ion:

"Aura a fost prezenta 5 ore, cu intermitente. Adormea, mergeam si o trezeam, nu o lasam sa doarma. Raspundea, ne spunea ca-i este frig, ca o doare, ca nu mai poate respira, ca respira tot mai greu si am avut niste momente de agonie pentru ca ... Cel mai crunt sentiment, pentru orice medic, este sa te simti neputincios in fata mortii", povesteste medicul.

Cum au reusit sa faca fata gerului cumplit? Au fost o echipa, s-au sustinut si ajunsesera sa isi sufle unul altuia in ceafa ca sa se incalzeasca:

"Ne incurajam, au fost momente in care din cauza frigului, ca sa ne incalzim, ne-am luat unul pe celalalt in brate, au fost momente in care ne-am suflat unul celuilalt in ceafa sa ne incalzim. Momentele in care am reusit sa pornim focul, a fost o idee geniala a doctorului Calu, ca sa aprindem un costum de sala pe care l-am stropit cu un parfum. Am reusit sa aprindem, sa facem un foc si luam crengi de brad, cu cetina umeda si uscam cetina, o uscam si apoi ii dadeam drumul in foc. Si fumul care iesea, chit ca era atat de inecacios si era greu de respirat, era ca o binecuvantare", mai spune doctorul.

Cea mai mare temere a doctorului a fost aceea ca cei care ar trebui sa ii salveze vor amana cautarea pentru a doua zi:

"Ne era frica de frig si, recunosc, cel mai frica imi era de faptul ca, la un moment dat, vor opri cautarile ca sa le reinceapa a doua zi. Ne era frica ca vom muri toti. Dar nu ne-am exprimat. Am ramas, fiecare in parte si fiecare in sufletul lui a simtit probabil la fel. Dar ca sa nu ne prabusim, niciunul n-am zis nimic. Am reusit sa ramanem unul langa celalalt tot timpul, sa ramanem o echipa", a mai spus medicul pentru Stirile ProTv.



Momentul in care satenii dun Apuseni au ajuns la locul tragediei va ramane vesnic intiparit in mintea medicului Ianceu:

"Atunci am vazut prima data acele luminite pe munte (in timp ce medicul Zamfir o resuscita pe Aura) si, ca si mirajul in desert, credeam ca nu mai vad bine. Credeam ca, din cauza frigului, creierul imi joaca feste si ca nu mai pot sa disting realitatea de fictiune. Si n-am strigat ajutor, singurul lucru pe care am putut sa-l strig a fost: Ne vedeti?? Si am auzit, dintre brazi, am auzit: Da, va vedem", marturiseste medicul.

Alte articole despre
Recomandari