Mituri si adevaruri despre trabucurile cubaneze

Mituri si adevaruri despre trabucurile cubaneze
  calendar_month   update 02 Sep 2016, ora: 10:57        
In Europa trabucul si-a inceput istoria odata cu aducerea tutunului de catre Cristofor Columb pe aceste pamanturi. Creditul pentru descoperirea tabietului de a fuma trabuc ii revine insa unui personaj din echipajul sau, Jerez, marinar din forţa expeditionara care la finalul anului 1492 debarca pe coasta de nord a Cubei.

Acesta remarca in buzele unui indian Taino un bat de foi rulate care ardea. Curiozitatea il indeamna pe Jerez sa-l imite si constata cu surpriza ca senzatie data de acest nou experiment era foarte placuta. Descoperirea il “costa” pe marinar mai mult decat s-ar fi asteptat, astfel ca, intors la Madrid, Inchizitia îl condamna la doi ani de închisoare.

Cu o istorie atat de lunga si aventuroasa nu este astfel de mirare ca in jurul trabucului s-au nascut o serie de mituri, legende, povesti si traditii. Daca te-ai intrebat si tu unde se sfarseste mitul si unde incepe realitatea, iata 10 dintre cele mai dezbatute teorii despre trabucuri si explicatiile lor:

1. Aroma unui trabuc cubanez se schimba de la an la an.

A devenit aproape proverbial faptul ca “trabucurile cubaneze sunt ca vinurile - in fiecare an devin mai bune si isi schimba aroma.”

Mit adevarat. Majoritatea trabucurilor isi schimba aromele maturandu-se in conditii optime – dupa 5 ani de maturare se considera a fi Vintage si pretul lor poate creste considerabil. Spre exemplu, in Marea Britanie, toate trabucurile cubaneze scoase pe piata sunt maturate cel putin 2 ani inainte in umidoarele distribuitorului Hunters and Frankau, deoarece s-a ajuns la concluzia ca aceasta perioada ar asigura perfectiunea. Pe cutiile de trabucuri Rafael Gonzalez chiar se specifica faptul ca acest cigar ar trebui fumat la cel putin 1 an dupa ce a fost rulat. Iar orice cunoscator va afirma ca un trabuc proaspat rulat ar trebui lasat macar 2 saptamani inainte de a fi testat.

73133.jpg

2. Scrumul alb al unui trabuc este un indiciu pentru calitatea acestuia

Chiar daca trabucurile cubaneze nu sunt cunoscute pentru acest atribut specific, “scrumul alb” a fost folosit ca element de diferentiere a produsului in procesele de vanzare incepand cu anul 1900.

Mit fals. Se pare ca singurul rol pe care il are scrumul alb lasat de un trabuc este unul pur estetic. Scrumul alb este un indiciu al faptului ca plantatia de tutun originara pentru acel trabuc are un sol bogat in fosfor si calciu. Solul cubanez este cunoscut ca fiind sarac in calciu, motiv pentru care tutunul cubanez arde lasand in urma o cenusa gri.

Singurul tip de scrum care ar putea fi problematic, tinand cont de faptul ca orice premium cigar este construit cu frunze intregi de tutun, este scrumul negru. Aceasta deorece el indica cresterea pe un sol care nu se bucura de nutrientii necesari.

3. Toate trabucurile dintr-un pachet au aceeasi aroma

Partial adevarat. Trabucurile premium sunt realizate manual si obtinute din recolta agricola, ceea ce inseamna ca o serie de variatii pot aparea de-a lungul procesului de producere a acestora. Ele sunt, asa cum le place specialistilor sa spuna, “produse vii” si de aceea este aproape imposibil sa anticipezi cu exactitate ce aroma vor avea sau sa te astepti ca toate sa creeze aceeasi impresie.

Cu toate acestea, marile case de trabucuri, de la cele cubaneze, cum ar fi Cohiba, Montecristo, Romeo y Julieta sau Partagas, dar si, spre exemplu, Arturo Fuente, de departe cel mai bine vandut trabuc in Statele Unite ale Americii, se mandresc pentru consistenta blendurilor scoase pe piata. Daca intr-o cutie, asadar, e putin probabil sa regasim variatiuni majore de aroma sau intensitate, de la an la an, in functie de recolta, acestea pot aparea. Din acest motiv este atat de important sa stii data la care a fost recoltat tutunul unui trabuc sau macar data la care a fost rulat. Trabucurile cubaneze impachetate in cutii de lemn au intotdeauna pe spate data la care au fost produse, iar editiile Reserva si Gran Reserva indica mereu anul recoltei din care sunt produse.



4. Cea mai mare parte a aromei unui trabuc cubanez este data de “wrapper”

Un trabuc are trei parti:

- „filler” - interiorul trabucului realizat din frunze de tutun, fie de acelasi soi, fie de soiuri diferite;
- „binder” - o frunza care inveleste miezul trabucului si il mentine compact;
- „wrapper” - frunza care inveleaste trabucul.

Fiind prima cu care interactioneaza fumatorul de trabuc, se crede ca frunza care inveleste trabucul - wrapper-ul - este cea de care depinde in cea mai mare parte aroma acestuia. Teoria este, evident, sustinuta in special de cei care cultiva astfel de frunze, acestia afirmand chiar ca aroma unui trabuc este data in proportie de 75% de “wrapper”. In realitate, influenta “wrapper”-ului asupra aromei depinde in mare masura de “taria” lui, astfel ca unul mai slab din perspectiva aromei lasa loc generos “filler”-ului sa fie remarcate. Pe de alta parte, sustin producatorii cu experienta, chiar si in cazul unui “wrapper” puternic a-i acorda credit pentru aroma in proportie de 75% este o exagerare.

Poti insa incerca pe propria piele modul in care wrapper-ul influenteaza trabucul cu ajutorul Training kit-ului de la La Aurora . E un produs nou in Romania si se pare ca unic in lume, care printer altele contine un trabuc in format Churchill acoperit cu 7 tipuri diferite de “wrapper”. Daca il fumezi pana la capat, se pare ca iti dai seama de modul in care frunza aceasta atat de scumpa influenteaza trabucul.

113422.jpg

5. Inainte de a fi fumate trabucurile trebuie “incalzite”

Pentru multi dintre fumatorii de trabuc “incalzirea” lui inainte de a fi fumat a ajuns aproape un tabiet. Multi dintre acestia cred ca pregatirea trabucului inainte de a fi fumat este esentiala pentru a se bucura de o aroma mai puternica si clara.

Nimic mai adevarat. Avand in vedere ca orice trabuc este facut din cel putin 5 tipuri de frunze, fiecare cu un scop diferit (intensitate, aroma, combustie, modelare, finisare) este foarte important ca atunci cand se aprinde trabucul fiecare frunza sa fie incalzita si pregatita sa arda. Ce este foarte important este ca trabucul sa fie aprins correct: fie cu o bricheta cu flacara anti-vant sau un chibrit de trabuc, niciodata cu o bricheta pe baza de gaz!

6. Trabucurile mici sunt mai usor de rulat decat cele mari

Partial adevarat. Trabucurile cu un inel mai mic de 39 sunt intr-adevar dificil de rulat pentru ca trebuie sa contina toate cele 5 tipuri de frunze intr-un volum foarte restrains.Cu siguranta, insa, cel mai greu de rulat sunt trabucurile cu un inel mai mare de 50, pentru producerea caruia se necesita destul de multa forta. Astfel de exemple ar fi H. Upmann Magnum 50 , Montecristo No.2 sau linia Magnum R Rosado de la Arturo Fuente . Cei de la El Unico aduc cam in fiecare an un specialist in rularea trabucurilor in Romania. Anul acesta este in magazinele lor pana in noiembrie, asa ca puteti sa vedeti LIVE modul in care se ruleaza un trabuc.

113421.jpg

7. Tinut in alcool, aroma unui trabuc cubanez se intensifica

"Asa proceda Winston Churchill!", sustin cei care au facut din tinerea trabucurilor in alcool - cogniac in special - un obicei.

Realitate insa ii contrazice - motivul pentru care Winston Churchill isi inmuia trabucul in alcool neavand nicio legatura cu dorinta de a accentua aroma lui, ci mai degraba cu faptul ca buzele ii erau mereu uscate de la fumatul excesiv. Totusi este inca un obicei pe care multi il adopta, fiecare fumator dezvoltand in timp un mod personal de a-si savura trabucul. Poate mai interesant decat acest tipar de consum, este modul in care unii folosesc in umidificatoarele lor in loc de apa distilata vinuri sau cognacuri alese, pentru un mod unic de maturare a trabucurilor.

8. Intensitatea unui trabuc tine de lungimea lui

Lungimea unui trabuc nu are absolut niciun efect asupra intensitatii unui trabuc. Singura influenta pe care lungimea unui trabuc o are - dincolo rolul estetic - este asupra timpului petrecut pentru a fi fumat. Intensitatea este in cea mai mare parte de cantitatea de frunza “ligero” adaugata in acel blend, dar si de wrapper-ul utilizat.

9. Trabucul se taie doar cu instrumente special

Partial adevarat. Desi cu siguranta nu recomandam un cutit de bucatarie pentru taierea unui trabuc, modul cel mai orthodox de a-i indeparta calota trabucului este cu un cutter, o ghilotina, un puncher sau un foarfece de trabuc. Cu toate acestea, sunt multi aceia care apreciaza o muscatura zdravana in trabuc pentru a-l descoperi, iar pe strazile Havanei vei vedea multi fumatori inraiti care indeparteaza calota chiar cu unghiile.

10. Trabucurile se pastreaza cel mai bine in frigider

Este vorba mai degraba despre fictiune in aceasta afirmatie decat despre realitate dintr-o serie de motive:

- Trabucurile trebuie pastrate intr-un mediu cu grad de umidificare controlat, cu o umiditate intre 70 si 80%.
- Pastrarea trabucurilor in frigider le expune la temperaturi suficient de scazute cat sa afecteze frunzele de tutun;
- Frunzele de tutun tind sa absoarba mirosurile alimentelor cu care intra in contact sau in apropierea carora se afla.

11. Cele mai bune trabucuri sunt cele cubaneze

Trabucurile cubaneze sunt, cu siguranta, cele mai ravnite si mai faimoase, nu doar datorita calitatilor inconfundabile ale tutunului cubanez, dar probabil si a traditiei lor atat de indelungate. La aceasta adaugam controversele legate de emabargoul pus de americani asupra raporturilor comerciale cu statul cubanez, de departe cei mai inraiti fumatori de trabuc, si intelegem de ce aceasta aura de faima crescanda in jurul acestor trabucuri.

Totusi Cuba nu mai este in prim plan atunci cand vine vorba de producerea trabucurilor cu maturari indelungate, precum Nicaragua sau Republica Dominicana sau, cea mai mare durere actuala a pasionatilor, cand vine vorba de inele mai mari de 56-58. Cu toate acestea, acei autointitulati “purist” iti vor spune ca nici macar nu exista alte trabucuri in afara de cele cubaneze si vor refuza cu desavarsire si cel mai scurt tasting de trabuc dominican.

Recomandari