Tu pui virgula corect? Vezi regulile pentru folosirea virgulei in limba romana
history_edu ele.ro calendar_month 01 Oct 2015, 13:44
Virgula este semnul de punctuatie care serveste la delimitarea grafica a unor propozitii in cadrul unor fraze sau ale unor parti de propozitie avand in acelasi timp rol de stabilire a rapoartelor sintactice. In scris, folosirea corecta a acestui semn de punctuatie da cursivitate textului si poate chiar afecta intelesul unei propozitii.
Pentru cei care aspira la stapanirea perfecta a limbii romane, atat in vorbire cat si in scris, aceste reguli de folosire a virgulei in propozitie care nu se pot invata dintr-un dictionar al limbii romane, ci doar studiind teoria si aplicand-o apoi practic sunt o importanta piatra de temelie.
Frazele lungi si textele in care virgulele lipsesc sau sunt puse incorect devin extrem de greu de urmarit pentru cititori, astfel incat un text bun isi poate pierde mult din valoare daca nu se da atentia cuvenita punctuatiei in general si virgulei in mod special. Virgula este la fel de importanta si pentru operele literare in versuri, nici un dictionar de rime "> rime" target="_blank" rel=" noopener">>rime" target="_blank" rel="noopener ">rime "> rime nu poate ajuta un poet sa creeze o opera de impact daca acesta nu stapaneste perfect modurile de folosire a virgulei pentru a controla modul in care "curge" textul.
De altfel, folosirea incorecta a virgulei poate avea si rezultate cel putin hilare. Unul dintre cele mai celebre exemple care a fost la un moment dat viral pe internet este cel cu "Hai sa mancam, copii!" fata de "Hai sa mancam copii!". Este lesne deci de inteles de ce virgula joaca un rol atat de important in comunicarea in scris.
Definitia virgulei
www.DexOnline.Net ne invata ca virgula este "semn de punctuatie care arata o pauza foarte scurta in citire si care separa diferitele parti ale propozitiei sau unele propozitii in cadrul unei fraze". Aceasta definitie este cat se poate de clara, insa nu poate cuprinde numeroasele nuante si diversele reguli de folosire ale virgulei care trebuie stapanite pentru a scrie corect si a realiza un text usor de citit.
Reguli de folosire a virgulei
1. Partile omogene sunt intotdeauna separate de virgula (substantive, verbe, adjective, etc). Spre exemplu:
- Femeia, barbatul, copilul si catelul au iesit la plimbare.
- Poiana era luminoasa, verde, plina de viata.
- Copiii s-au apropiat alergand, strigand si aplaudand.
2. Virgula se foloseste la distingerea cuvintelor de legatura.
Cuvintele de legatura si prepozitiile legate cu "nici", "insa", "ci", "dar si", "precum si", "deci", "in concluzie", etc se separa prin virgula. Spre exemplu:
- Am reusit, insa nu ne-a fost usor.
- In concluzie, vom accepta oferta.
- Sunt bine pregatit, deci am sa ma descurc.
Exceptia de la aceasta regula este "iar", care atunci cand este folosit cu sensul de "din nou", conform definitiei din www.DexOnline.Net "alta data, din nou", nu se va desparti cu virgula.
3. Virgula izoleaza si scoate in evidenta cuvintele de adresare
Substantivele la vocativ, deci substantivele de adresare, se separa intotdeauna de restul propozitiei prin virgula, indiferent de pozitia in care se afla. Spre exemplu:
- Mihai, nu fi obraznic!
- Manca, copile, tot din farfurie!
4. Virgula izoleaza cuvintele care aduc o informatie suplimentara sau cuvintele incidente
Cuvintele incidente, care nu au valoare semnificativa de sine statatoare, dar aduc o precizare, se numesc cuvinte sau prepozitii incidente si se separa cu virgula de restul propozitiei. Spre exemplu:
- Am sa merg, fara doar si poate, sa il vad.
- Cred, totusi, ca ar trebui sa raspundem provocarii.
- Din fericire, avem un plan de rezerva.
5. Interjectiile sunt urmate de virgula
Virgula urmeaza interjectiilor, dar si adverbelor de afirmatie sau de negatie in conditiile in care acestea nu sunt urmate de propozitie introduse prin "ca". Spre exemplu:
- Bineinteles, am sa ascult.
- Nu, nu te mai cred.
- Iata, am ajuns.
- Bineinteles ca aceasta situatie nu se va repeta.
6. Atunci cand sunt plasate intre subiect si predicat, completele circumstantiale se despart cu virgula
Complementele circumstantiale sunt parti de propozitie care raspund la intrebarile "cum", "unde" sau "cand", iar atunci cand sunt plasate intre subiect si predicat se despart de acestea prin virgula. De exemplu:
- El, atunci, s-a indreptat rapid catre iesire.
- Copiii, de jur-imprejur, aveau mormane de jucarii.
7. Apozitiile sunt izolate cu virgula
Conform unui dictionar limba romana "> dictionar limba romana" target="_blank" rel=" noopener">>dictionar limba romana" target="_blank" rel="noopener ">dictionar limba romana "> dictionar limba romana , apozitia este un "atribut substantival care sta la nominativ, indiferent de cazul in care este substantivul pe care il determina sau (rar) care sta in acelasi caz cu acesta". Virgula izoleaza apozitia doar daca aceasta nu este nume propriu. Spre exemplu:
- Mihaela, verisoara, a venit in vizita.
- Stefan cel Mare a fost domnul Moldovei.
8. Constructiile gerunziale se izoleaza prin virgula
Constructiile gerunziale si in mod special constructiile gerunziale care preceda verbe se izoleaza in cele mai multe cazuri prin virgula. Spre exemplu:
- Alergand, am reusit sa prind masina.
- Fata, fiind speriata, nu a reusit sa scoata nici o vorba.
9. Citatele sunt despartite prin virgula de fraza
Indiferent daca citatele sunt introduse la inceput, la mijlocul sau la sfarsitul unei fraze, acestea se despart prin virgula.
- Primarul declara, "Suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile".
- "Suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile", a declarat primarul.
10. Virgula separa elementele unei adrese si elementele unei date, mai putin in cazul in care se mentioneaza doar ziua si anul.
Spre exemplu, este corect "Luni, 12 ianuarie, 2020" si "ianuarie 2020".
Virgula NU se foloseste in urmatoarele situatii:
- Intre parti de propozitie de acelasi fel legate prin "si" ori "sau";
- Intre subiect si predicat;
- La complementele directe sau indirecte pozitionate dupa predicat;
- Atunci cand conjunctia "insa" si "desi" sau adverbul "totusi" sunt asezate in interiorul propozitiei.
La nivel de fraza, virgula "> virgula" target="_blank" rel=" noopener">>virgula" target="_blank" rel="noopener ">virgula "> virgula se foloseste in raport de coordonare pentru propozitiile juxtapuse, coordonate adversative, coordonate disjunctive care incep cu "cand", "ori", "fie", "ba", "sau", inainte de coordonata conclusiva, inainte de conjunctia "si" cu rol narativ. In raportul de subordonare intre cuvantul determinat si atributiva explicativa, dupa completive directe sau indirecte asezate inaintea regentei, dupa propozitii circumstantiale de loc sau de timp asezate inaintea regentei, la subordonatele concesive, cauzale si despart prin virgula propozitiile de orice tip care sunt intercalate in regenta.
La nivel de fraza, NU se foloseste virgula intre coordonate legate cu "si" copulativ ori "sau", intre propozitiile subiective si predicative, dupa atributiva neizolata sau la completivele de agent.
