Venera Arapu- interviu
history_edu redactia ele.ro calendar_month 09 Mar 2005, 12:39
La Paris, Tokyo, Milano, Venera Arapu este mai mult decat un nume, este una dintre marcile preferate de consumatoarele de moda. La Bucuresti numele ii apare din cand in cand in presa, dar prea putin se stie despre munca ei. Se spune ca in afaceri si in mariaj primii sapte ani sunt cei mai delicati. Venera Arapu a reusit sa construiasca, pas cu pas, un bussiness serios, de care este mandra. Continua sa creeze colectii avangardiste, dar se implica cu pasiune si in alte domenii care au legatura cu esteticul.
Hai sa incepem cu proiectul Absolut.
In general, proiectele Absolut au scos in fata artisti europeni in voga sau favoriti din noua garda. Campaniile Absolut din ultimii ani au fost permanent legate de domeniul fashion-ului, situat la jumatatea drumului intre arta si industrie.
Nimic neasteptat deci, propunerea de integrare in echipa Absolut pentru crearea noii imagini Absolut Vanillia, ultimul nascut ca sa spunem. Am primit cu placere deci aceasta provocare. Proiectul va fi gata in luna octombrie. O tinuta vestimentara surpriza!.
Spune-mi despre moda ca afacere in Romania si in afara, deoarece ai experienta ambelor.
Pentru a exista in moda trebuie sa iubesti schimbarea. Si schimbarea, am avut-o din plin. S-o luam de la inceput...Cred ca am avut noroc sa fac parte dintr-o generatie care s-a autodescoperit in 1989, exact la varsta potrivita INCEPUTULUI. Generatia care a avut sansa de a-si alege si a-si face un drum. Am prins momentul bun pentru a pune bazele unei activitati in Romania, care acum imi este de un important suport in Franta. Faptul ca avem in Romania o fabrica ce produce colectiile a fost si ramane un important atu. Pentru mine lucrurile au avut o inlantuire logica. Am inceput acest business in 1990. Dupa sapte ani de activitate in Romania a urmat extinderea in Franta. Am norocul de a fi libera, de a nu apartine unui grup financiar. Iar aceasta situatie privilegiata se datoreaza in primul rand faptului ca activitatea mea in Franta are o baza solida in Romania. In afara de asta, experienta mi-am capatat-o in primii ani, aici. Moda este un domeniu dificil, cu o concurenta acerba. Din acest punct de vedere, in Romania este mai simplu. Desigur, aici problemele sunt cu totul altele: puterea de cumparare, lipsa unui sistem de lucru viabil...Ma bucur ca in ultima vreme percep o evolutie pozitiva a pietei, deoarece cifra de afaceri pe care o inregistram in Franta nu are nimic de-a face cu corespondentul ei pe piata romaneasca. Desigur, din Franta fac mult export, dar...
Exista in mod cert acea evolutie despre care va vorbeam, o anumita deschidere, un interes crescand pentru moda...In doi-trei ani cred ca lucrurile vor evolua pe piata romaneasca.
Din multe puncte de vedere, lucrurile functioneaza si aici si acolo dupa niste reguli similare, iar eu sunt o persoana organizata. Calatoresc, stau de vorba destul de mult cu persoane din domeniul marketingului ca sa inteleg incotro ne indreptam, cu scopul de a putea defini o politica a preturilor corect. Si s-ar putea continua...Concret, de-a lungul anului, fac cautari. Haine vechi, fotografii de haine vechi gasite prin talciocuri, piese demontate si reasamblate dupa placerea mea, imagini gasite in carti, pagini rupte din reviste, care toate sunt arhivate in dosare. Dosare pe care apoi le consult pentru a gasi idei de siluete, de taieturi sau de finisaje. Ideea mea este de a reinvesti valori noi in piesele clasice - fusta, pantalon, sacou...
Imi plac hainele barbatesti pentru functionalitatea lor. Fiecare detaliu isi are utilitatea lui, opus tinutelor feminine deseori mai decorative, un pic gratuite si nu intotdeauna bine gandite. Intotdeauna probez personal toate piesele din colectii pentru a verifica daca sunt bine in ele, daca nu ma jeneaza ceva, daca sunt functionale.
Ceea ce imi place in moda este faptul ca vesmantul este un limbaj in sine. Iar acum, in mod special, iti permite sa joci personalitati multiple, sa modifici in ceilalti perceptia propriei tale identitati. Iubesc atunci cand haina bulverseaza atitudinea unei persoane. Imi place sa surprind, recunosc...
Ajungem la gustul romancelor in materie de moda...
As spune ca suntem ceea ce purtam. Si cred cu tarie acest lucru. Gustul aici este putin diferit si in general este supus unor criterii estetice care se refera la tine, ca persoana, vazuta din afara. Femeia trebuie sa arate bine, sa fie frumoasa si nu in ultimul rand dezirabila. Cred ca acestea sunt exact cuvintele care, cel putin pentru mine, definesc modul de a se imbraca al romancei.
Suntem ceea ce purtam, frumoase uneori, sexy si dezirabile de cele mai multe ori. Din nefericire, aceste caracteristici sunt obtinute din foarte scurt, decoltat si mulat. Romanca iubeste negrul pentru ca vrea sa fie sexy. De asemenea, regretabil este ca femeile isi aleg vestimentatia fara a lua in considerare ce anume le avantajeaza, in ce imprejurare, unde, la ce ora etc. Un lucru pozitiv si cert este insa preocuparea pentru o anumita potrivire, cel putin coloristica. In alte parti, nu toata lumea o are. Aici orice femeie si mai modesta e atenta cum isi potriveste o bluza la o simpla fusta.
Cate colectii ai pentru piata externa?
In fata ezitarilor actuale ale pietei, creatorii de moda au reputatia de a ghici un pic in avans starea de spirit a unei societati. Intuitia absolut indispensabila in aceasta meserie m-a ajutat sa gasesc solutii binevenite. Sa ma explic: exista trei colectii. Prima, Venera Arapu, a fost lansata la Paris in 1999. Este prima mea linie, un pret-a-porter de lux, o colectie extrem de creativa, un varf de lance, as spune. Este o colectie cu un target precis, dar restrans, si anume consumatorul din domeniul modei, muzica, televiziune, din domeniul artistic in general. Este o colectie care creeaza tendinte. Dupa 11 septembrie 2001, cuvantul de ordine in domeniul modei si nu numai, a devenit the show must go on. Cu totii traim de atunci o criza economica in surdina. Marea majoritate a caselor lanseaza sub-marci. Aceasta presiune economica in moda si in lume in general m-a condus la crearea colectiilor cu un bun echilibru intre piesele imagine si piesele comerciale. Colectia Venera Arapu este colectia-imagine, iar in umbra ei a aparut colectia VIV.A. pe care as caracteriza-o ca o linie mai comerciala. Mange-Tout este cea de-a treia linie Venera Arapu, o linie teenager si este de abia la al treilea sezon. Nasterea acestei colectii se datoreaza dorintei de a dezvolta exportul pe piata japoneza in special, si asiatica in general. Dintotdeauna, principalul nostru client la export a fost Japonia. A fost o decizie logica si ma felicit pentru ea, deoarece Mange-Tout are un mare, mare succes. Este o colectie caracterizata prin imprimeu si culoare, cu o alura juvenila.
Si in Romania cum se vand creatiile tale?
Consider ca in Romania, de un sezon-doua incoace, exista o crestere. Colectia a inceput sa fie vanduta foarte bine si aici, cu toate ca, repet, nu pot sa pun in balanta cifrele de la export cu cele de pe piata romaneasca. Dar exista un potential. Anumite modele din colectia Venera Arapu le pot vinde si aici, pe altele le prelucrez, le adaptez. VIV.A. este perfect potrivita pentru piata interna, iar Mange-Tout se adreseaza tineretului si functioneaza si ea foarte bine.
Ca om de afaceri, trebuie sa ai si bani pentru asta sau sa ai pe cineva care sa te sustina.
Da, e adevarat, pentru ca e o activitate complexa cu o investitie pe termen relativ lung. Cuprinde aprovizionare, realizarea colectiei, a prototipurilor, campania de vanzare, adica saloanele si showroom-urile, executia apoi livrarea. Deci e un intreg sir, de la A la Z, de la aprovizionarea unui fir de ata pana la incasarea banilor de la client. Este un tip de activitate ce se intinde practic, pe un an de zile. E o investitie pe termen lung, din momentul in care incepi sa lucrezi la colectie si pana incasezi. Ceea ce usureaza lucrurile este faptul ca se lucreaza numai in sistem de contractare. Clientul achita un avans pentru lansarea in productie, iar inainte sa livrezi marfa ti se plateste soldul. Deci sistemul este total altfel, nu se lucreaza nimic decat in baza unor comenzi. Campania de vanzari dureaza doua luni pentru fiecare sezon. Asta e tot, restul e munca ascunsa pe care n-o stie nimeni. Dar tot timpul fac altceva. Bine, asta este si frumusetea acestei meserii. Nu poti sa spui ca te plictisesti vreodata. Ai niste date la care colectia trebuie sa iasa ai ratat cateva zile, ai ratat un sezon. Totul este extrem de strict.
Ce ai fi facut, daca nu moda?
Daca nu as fi facut moda? Nici nu pot sa-mi imaginez viata mea fara! Pentru mine actul creativ este bazat pe puterea observatiei si intr-un fel pe dragostea de viata. Dar sunt o persoana curioasa (cred ca este principala mea calitate) si gandesc intr-un mod lateral, daca pot spune asa. Din aceste motive am dezvoltat si alte activitati care insa raman legate de domeniul estetic. Este vorba de un prim restaurant, Balthazar, care are deja 2 ani de activitate. Al doilea se numeste Red Bistro, iar inaugurarea lui are loc acum, in septembrie. Tot acum deschidem si un magazin de mobila si decoratiuni interioare (ce placere a fost pentru mine sa-l amenajez!) in centrul vechi al Bucurestiului, pe Stavropoleos. Numele lui este Market 8 si are un concept mai special, veti vedea la momentul potrivit...Toate aceste proiecte sunt adiacente activitatii noastre principale. Pentru mine asta inseamna sa-ti pastrezi curiozitatea si sa ramai deschis.
E interesant ca numele tau a ajuns sa fie cunoscut atat de departe, in Japonia. Cum au primit niponii creatiile tale?
Japonezii nu au, in general, problema de a se face frumosi, deoarece au niste proportii speciale si sunt scunzi. Femeia nu este preocupata sa fie sexy, ci sa atraga atentia altfel, sa fie interesanta, sa fie noua intr-un fel. Japonezii fiind bruneti, iubesc culorile. Colectia Mange-Tout se adreseaza de exemplu nu numai femeii care vrea sa fie frumoasa, ci si celei care vrea sa fie altfel. E o colectie in care pot sa fiu creativa, fara sa fiu restrictionata in nici un fel. Fiecare piata isi are caracteristicile ei si ele trebuie respectate. Trebuie sa fie foarte clar carui segment te adresezi, care este piata ta principala, pentru ca nu poti crea pentru toata lumea. E imposibil.
Ce definitie dai frumusetii?O definitie a frumusetii? Din punctul meu de vedere frumosul este relativ. Mai bine spus, sunt mai receptiva la alte lucruri decat la frumusetea in sine. La ceea ce vine dupa frumos. Prin meseria mea incerc sa innoiesc conceptul de frumos. Incerc sa-l mut in alta zona, a ceea ce poate fi definit ca interesant, special, ALTFEL...Prefer sa dau definitii stilului este pentru mine un subiect mai generos, pentru ca pot sa-l raportez mai precis la munca mea. Si aici tin sa spun ca stilul vestimentar nu este legat de bani, este doar modul de a fi al fiecaruia dintre noi. Mai departe, sa ai stil nu este pur si simplu legat de vestimentatie. Stilul este atitudinea fiecaruia, in conversatie, maniere, postura etc. Frumusetea, estetic, nu este suficienta, e nevoie de viata interioara pentru ca o femeie sa fie cu adevarat frumoasa si sa aiba stil. Un cliseu, poate, dar mereu bun de repetat in aceasta lume a modei din ce in ce mai fragilizata de puterea imaginii.
De cati ani prezinti la Paris?
Sunt in Franta din 1997, dar mi-am inceput activitatea in nume propriu doi ani mai tarziu, cand am prezentat prima colectie Venera Arapu. Acum doi ani am introdus linia VIV.A., iar de doua sezoane exista si Mange-Tout, asa cum spuneam.
Traim o perioada de recesiune, asa ca ideea de a gasi alte solutii pentru a-mi diversifica activitatea a fost necesara cand am realizat ca produsul Venera Arapu este prea special. Vanzarile au scazut, asa ca fiecare a cautat solutiile lui. Unii s-au dus sa lucreze in tarile in care manopera este mai ieftina. Eu am avut norocul sa am aici o fabrica, deci n-am avut problema asta. In schimb, a trebuit sa-mi diversific linia de produse.
Dar o linie de cosmetice Venera Arapu?
Eu sunt o persoana modesta si realista. Iubesc sa demarez proiecte noi, de parca nu mi-ar fi de ajuns schimbarea de la un sezon la altul. Dar nu poti sa le faci pe toate. Insa mai am destui ani in fata.
Cum e sa fii femeie de afaceri aici, in tara asta care nu s-a desprins inca de niste mentalitati desuete?
Nu prea stiu, ca partener de afaceri lucrez cu sotul meu, deci am fost tratata foarte bine! Iar in Franta nu exista aceasta problema a egalitatii. Daca ai talent si esti bun in ceea ce faci, n-are nici o importanta ca ai 18 ani sau 50, ca esti femeie sau barbat. Valoarea este intrinseca si, oricum, nu poti sa pacalesti in nici un fel. Nu poti sa trisezi cu nimic doar daca esti bun esti recunoscut. A fost usor dificil initial, pentru ca a trebuit sa asimilez o alta cultura, un alt mod de a gandi, de a vorbi, de a ma purta! Este deranjant ca francezii sunt dezinformati sau mai degraba prost informati despre Romania. Dar vis-a-vis de partea profesionala, n-are nici o importanta de unde vii.
Este vreun designer ale carui creatii iti plac?
Da, il admir pe McQueen. Mi se pare extrem de creativ si de spectaculos. Dar, in general, nu pot spune ca am preferinte sau modele. La fiecare creator exista colectii mai bune si mai putin bune.
Care ar fi definitia Venerei Arapu pentru eleganta?
Cred ca eleganta este, in primul rand, un acord cu propria personalitate. Intotdeauna esti elegant daca stii sa te pui in valoare, deci e foarte important sa porti lucruri care te avantajeaza. Asta inseamna ca o femeie sa fie extrem de critica cu sine. Nimeni nu este perfect sa incercam sa ne punem in valoare partile frumoase si sa le minimalizam pe cele mai putin atragatoare. Un alt element al elegantei ar fi o anumita discretie, nu-mi place ideea de a epata in sensul vulgar sau prea glamour. Pe de alta parte, inteleg eleganta ca tinuta, ca stil...Cred ca eu, prin ceea ce fac, merg putin mai departe.
Te intereseaza politica?
Sunt rupta total de zona politicului. Mintea mea face o selectie intre lucrurile de care ma simt atrasa si celelalte. Intotdeauna am fost convinsa ca mi-e necesar sa ma concentrez asupra catorva zone de interes, e un mod de a-mi pastra capul limpede.
Te-ai gandit la o solutie de back-up, pentru cand preturile si costurile de productie se vor alinia celor din UE?
Mi-am propus dintotdeauna, din respect pentru drumul pe care mi l-am ales, sa nu lucrez niciodata sub presiunea cifrelor si a rezultatelor. Scopul meu dintotdeuna a fost valoarea si statutul marcii Venera Arapu. Vis-a-vis de alinierea la UE din 2007, cresterea preturilor si a costurilor de productie va antrena si o crestere salariala si, speram cu totii, a puterii de cumparare si a nivelului de trai. Avand o fabrica de confectii, avem un control asupra costurilor sau asupra cresterii lor. Zona lohn-ului este cea care va fi afectata mult mai mult. Deja a inceput sa scada, ne putem imagina ca in 2007 se va muta realmente in tari cu manopere ieftine. Pentru mine importanta ramane libertatea de decizie. Chiar daca costurile de productie in Romania vor creste, a-ti produce singur colectiile ramane un atu. Acesta a fost unul din secretele reusitei pentru mine.
Mai este moda un spectacol?
Cuvantul spectacol, raportat la moda, este sinonim cu joc, indrazneala, ostentatie, exces. In ultima vreme s-a cam pierdut notiunea de moda ca spectacol - de la 11 septembrie incoace. Treptat-treptat defileurile s-au calmat, in detrimentul ostentatiei si excesului despre care vorbeam. Si chiar asa, colectiile arata intr-un fel pe podium si altfel in magazine. Iar explicatia este destul de simpla: s-a creat o prapastie intre ceea ce propun creatorii si ceea ce vedem pe strada...
Iti place aceasta revenire la anii `50?
Viitorul este si va fi intotdeauna construit insirandu-ne sau referindu-ne la trecut. In moda, inspiratia nu vine din realitate, ci din dorinta de a evada. Aceasta explica o anumita ciclicitate...Caracteristic momentului actual este acest mix anii `60 - anii `80 pe de o parte, la care se adauga o revenire la anii `50, reinterpretati ca intr-un caleidoscop de influente vintage. Ceea ce imi place la revenirea la anii `50 este faptul ca feminitatea este extrem de subtil pusa in valoare. Acest patchwork uimitor ce reflecta sezonul 2004, aceasta fuziune de stiluri defineste o alura puzzle, pe care consumatoarea de moda si-o defineste singura. Definitoriu este felul in care se compun piesele vestimentare intre ele. Pornind de la aceste coduri, fiecare femeie isi poate inventa acum propria silueta. Un singur amanunt: coerenta trebuie sa ramana cuvantul cheie care sa descrie un ansamblu vestimentar...
Care ar fi piesele de rezistenta din garderoba unei femei elegante, dar si avangardiste, cu personalitate?
In ultima vreme, accentul se pune pe accesorii. Adica pantofi, genti, palarii, curele, bijuterii. Nu se mai risca si nu se mai inoveaza in ceea ce priveste haina, in schimb coloram si pigmentam un tot gri cu altceva. Deci, pantofi colorati, bijuterii indraznete si originale si evident, jeans-ul.
Este ceva ce nu-ti place la femeia moderna?
Regretabila este tendinta excesiva spre comoditate, in detrimentul feminitatii. In ziua de azi pleci de dimineata, ai o gramada de treburi de facut, de multe ori te simti mai bine intr-un jeans cu o bluza draguta si o pereche de sandale mai speciale. Rochia si fusta le intalnim mai mult de la 40 de ani incolo sau ca tinuta de seara. Chiar si pe strada, la noi, majoritatea femeilor prefera pantalonul. Dupa cum spuneam, jeans-ul are o importanta din ce in ce mai mare. Chiar si seara, daca porti un jeans la o petrecere esti OK. Dar, pe undeva, e pacat, pentru ca ai cu totul alta tinuta cand porti o rochie.
La ce trebuie sa renunti ca sa reusesti in afaceri?
Recunosc ca nu-mi place prea mult ideea de renuntare. Nu-mi este caracteristica. Prefer sa ma concentrez nu asupra sacrificiilor pe care a trebuit sa le fac, ci asupra faptului ca am avut cu adevarat noroc, chiar daca a fost muncit. Sunt foarte recunoscatoare pentru ceea ce viata mi-a dat pana acum. Cu totii suntem mai mult sau mai putin tentati sa ne plangem uneori de sacrificiile facute, dar pot sa spun ca mi-am realizat in mare parte visul, la inceput destul de aproape de utopie...Poate asta m-a determinat sa acord mai putin timp propriei persoane. Si chiar daca trebuie sa renunti la anumite lucruri, de regula iti dai seama mai tarziu. Important este sa nu fie prea tarziu.
Spuneai ca lucrezi cu sotul tau. Cum se impaca dragostea cu discutiile despre afaceri?
Nu se impaca de nici un fel, dar...muncesc foarte mult si sunt plecata de dimineata pana seara. Daca n-am munci impreuna, nu ne-am vedea mai deloc. Din problemele de la munca apar, inevitabil, si conflicte. E si bine, e si rau. Probleme exista in viata oricarui cuplu, chiar daca partenerii au meserii separate. Partea buna este ca suntem o echipa, ca avem proiecte comune si ca orice ar fi, tragem amandoi in aceeasi directie. Niciodata n-ai certitudinea aceasta cu un asociat. In momentul in care totul e in familie, interesele profesionale coincid.
De ce nu prezinti colectiile tale si la Bucuresti?
Explicatia este foarte simpla: colectia pleaca la Paris, iar dupa terminarea campaniei de vanzari ramane in biroul de presa, la dispozitia jurnalistilor de la revistele de specialitate. O data intrata in biroul de presa, colectia nu se mai poate intoarce la Bucuresti in timpul sezonului respectiv. Iar costurile pentru a realiza o dublura a acestei colectii sunt extrem de mari.
Ma gandeam ca ar fi interesant ca femeile de aici sa poata vedea si altceva.
Sunt constienta de faptul ca devine din ce in ce mai necesar sa fac o prezentare si la Bucuresti deoarece exista apreciere si interes atat din partea presei cat si a cumparatorilor. Interes din partea cumparatorului direct, nu din partea clientului, adica a magazinului...
Sistemul de lucru din Franta este altul decat cel practicat in Romania, si este cel corect. Prezentarile de moda se fac pentru sustinerea imaginii, deci pentru presa si nu in ultimul rand pentru sustinerea vanzarilor, adica pentru clienti. Pentru moment, acest sistem nu functioneaza la noi, unde prezentarile sunt in general (mi-ar placea sa ma insel) mai mult un eveniment monden, urmat eventual de vanzarea pieselor prezentate si atat.
Cred ca foarte putini creatori incearca serios sa faca din moda un adevarat business, pentru ca daca nu ar fi asa, sistemul de lucru s-ar fi schimbat in toti acesti ani. In alta ordine de idei, nu as face o prezentare doar pentru a ma pune in fata pe mine insami ci pentru a sprijini vanzarea colectiei. Un creator nu trebuie sa fie un dictator, trebuie sa stie sa-si puna ego-ul in spatele muncii. Chiar ma bucur ca nu sunt nici narcisista, nici egocentrica.
Alte articole despre
