Cearta - o relatie intima
history_edu ele.ro calendar_month 04 Sep 2008, 11:14
Anca Munteanu: M-am gandit ce numim generic cearta si ce e comun intre certurile dintre parinti, pe care le auzeam in copilarie, apoi cand eram certati de invatatoare, mama, bunica, vecina, certurile cu iubitul, cu seful, cu un prieten, cu vecinii, cu vanzatoarea, etc.
• Ce au comun de le numim pe toate cearta? E o stare? Mai multe stari? E un ansamblu de elemente: afecte, reactii somatice, ganduri contrare, conflicte reactivate? E o anumita perceptie a "partenerului" de cearta? Este ceva proiectat de celalalt?
• Care este legatura dintre cei care se cearta? Cum este relatia lor ?
• Ce e specific pentru cearta?
• Care este mecanismul din interiorul nostru in timp ce ne certam?
Claudiu Ganciu: Eu cred ca pentru a te certa cu cineva ai nevoie de trei lucruri care sa existe concomitent:
1. De o stare cunoscuta, de o relatie cu cearta, de o stare in sine prin care "cearta" spune ceva, iar cand ma refer la "cearta" ma gandesc la actul de a se certa si nu la continutul ei ;
2. De o relatie, legatura, de un partener sau mai bine zis, de cel putin un partener pentru care exista suficienta investitie interioara ;
3. De un context, pretext, ceva "aici si acum" care printr-un proces ce scapa de logica clasica devine un model. Daca acest pretext absenteaza, am vedea ca nu avem de-a face cu o cearta ci cu o discutie interesanta despre un ceva.
Anca Munteanu: Daca aceste trei lucruri sunt necesare asa cum spui, inseamna ca cearta in sine este o forma de relationare aparte intre acele persoane si ca are nu doar un motiv ci si un scop. De ce se cearta oamenii ? La ce foloseste cearta in relatia lor ? Intreb asta deoarece opinia generala este ca cearta este ceva rau si ca ar trebui evitata sau se plang ca s-au certat cu partenerul, cu copiii, cu parintii, cu colegii.
Claudiu Ganciu: Mie nu mi se pare ca oamenii in general vor considera ca cearta e ceva rau, negativ. Adica eu banuiesc ca exista un procent suficient de mare de persoane care considera ca ea este neutra sau ca este ceva chiar folositor. Nu zic ca marea majoritate dar oricum destule persoane. Daca intrebi o persoana in timpul certei cum este cearta iti va spune ca este ceva rau, daca il intrebi in timp ce are o imagine de perspectiva eu cred ca va considera ca fiind ceva util, neplacut dar nu negativ 100%.
Pe de alta parte, as pleca de la cuvantul cearta. Eu as adauga o conotatie foarte personala, intima as spune. Nu stiu in alte limbi dar in limba romana asa mi se pare. Daca spui doi presedinti de tara s-au certat, nu te gandesti ca s-au certat pe teme de politica ci mai mult pe o tema personala, pe ceva ce tine de relatia lor si nu de obiectul lor de activitate. Cearta pare ceva foarte intim. Iar legatura lor e data de aceasta intimitate.
Anca Munteanu: Adica numai cu cei cu care esti intim te certi?
Claudiu Ganciu: Asta intr-o explicatie inversata, eu nu consider implicit ca si reciproca este adevarata. Adica o cearta presupune ceva intim dar nu numai cu cineva intim te certi ci cu cineva cu care ai o legatura care poate sa se rezume chiar la cearta insasi. Cum se poate asta? O persoana necunoscuta reuseste sa te irite suficient de mult pentru a te certa cu ea. Dar pentru a reusi sa te certi este nevoie de cele 3 conditii mentionate mai sus. Aceasta mai inseamna ca acest necunoscut este asociat cu ceva foarte cunoscut cu care te certi in lumea ta iar in lumea realitatii sociale, cu persoana prezenta.
Anca Munteanu: Ca si cum persoana cu care te certi s-ar suprapune peste cineva din viata ta interioara, poate cu o alta persoana mai veche sau mai investita afectiv...
Claudiu: Da, e necesar sa facem distinctia intre "sa te certi cu cineva" si "sa certi pe cineva". Sa te certi cu cineva presupune o investitie in obiect, in celalalt. A certa pe cineva pune accentul pe propria persoana, pe propriul narcisism.
Pe de alta parte, exista oameni care nu se cearta social dar se cearta cu acei oameni in propria fantasma spunandu-le diferite lucruri, facand diferite lucruri. Aceasta ar fi o cearta?
Anca: N-as zice ca se numeste cearta aceasta disputa in fantasma. Si eu leg cearta de prezenta a doua persoane chiar daca una e doar un substitut pentru o alta persoana mai importamta.
Claudiu: Mi se pare ca in aceasta ipoteza, cearta devine un act, un rol social care, pentru a exista, trebuie sa se intample, sa se vada si sa se auda. Un argument in favoarea acestei idei mi se pare dorinta acestor oameni de a reusi si ei sa se certe in real. Un argument in defavoarea ideii este insa starea interioara care mie mi se pare similara celei in care exista cearta in real. Si atunci subiectul ar putea sa fie - starea de cearta, harta, artagos. Asta daca plecam de la cuvinte...
Anca: Daca plecam de la stari, sunt de acord ca presupune o traire intensa si ma intreb daca cearta nu este ea insasi in locul unui altceva ce nu poate avea loc intre acei oameni care sunt suficient de importanti unul pentru celalalt dar nu isi pot comunica anumte lucruri decat in aceasta stare.
Claudiu: E cearta o experienta primara? Cearta cu drag-tipar: doamna care isi cearta catelusul adica "drag"-ul este cel comunicat?
Anca: In mod cert, cearta este o comunicare dar adesea este atat de deghizata incat nici partenerii nu inteleg ce isi spun sau ce ar vrea sa-si spuna. Poate ar trebui tradusa...
Claudiu: propuneam la inceput 3 conditii pentru cearta, raman la parerea ca aceasta comunicare se inscrie tot in randul lor. Adica sigur pretextul nu este ceva de comunicat, banuiesc ca acesta este un fel de protocol social in loc de "buna ziua".
Anca : Pretextul poate fi o introducere a ceva. Acel ceva este sau nu constient celui ce incepe cearta?
Claudiu: Si atunci acel de comunicat ar fi de cautat in primele doua: transmiti starea ta generala, data de relatia cu un obiect intern important sau comunici ceva ce are legatura cu partenerul, as spune mai scurt iti comunici legatura sau ambele.
Anca: Adica ceea ce comunicam cand ne certam este ceva legat de noi insine pe care vrem sa-l trasmitem partenerul sau ceva despre legatura cu el.
Claudiu: Sa plecam de la cearta din cadrul unui cuplu - ea este foarte suparata ca in locul unei masini noi el i-a luat o masina second hand.
Anca: Hai sa vedem ce o supara!
Claudiu: Ca nu o iubeste...,spune ea si ca vrea sa o ia inapoi si ca pleaca la parinti. Asta e pretextul. In fapt - cuplul oricum are dificultati, legatura lor e foarte strans consolidata pe aspecte financiare, exista certuri frecvente.
Anca: Daca ne-am departa un pic de acest aspect finaciar...
Claudiu: Daca mergem mai departe, descoperim o relatie dificila cu un tata alcoolic, cu relatii dificile si cu o experienta privind cearta de mic copil, ceruturile frecvente dintre parinti...
Anca: Deci exista modelul de cearta in cuplu. Oare pentru ea ce inseamna acest "second-hand"?
Claudiu Ganciu: I-as spune experienta. Este ca si cum asa se face in cadrul unui cuplu - oamenii se cearta. Nu cred ca are importanta ce este pentru ea second hand, este diferenta dintre dorinta si ceea ce se petrece. Adica o persoana care are disponibilitatea pentru cearta pe baza conditiei prime va incerca sa rezolve prin cearta diferenta dintre dorinta si modul in care se realizeaza. E o ipoteza. Diferenta inseamna in esenta frustrare. Probabil, nu avem de unde sa stim, dar daca masina era rosie iar in fantasma ei verde, s-ar fi suparat pe acest aspect. Cum a ajuns sa isi doreasca lucrul acesta, nu mi se pare important din punct de vedere al acestui subiect.
Anca Munteanu: Poate vom aborda alta data un alt subiect legat de dorinte...Dar deocamdata ma intreb cum simtit voi cititorii toate aceste lucruri legate de cearta si cearta ca act dar si ca traire. Cu siguranta ca pe masura ce citeati, va veneau in minte experiente proprii si ca aveti o parere personala despre subiectul pe care l-am abordat pentru inceput.
Spune-ti parerea despre aceasta tema si intra in dialog cu Anca Munteanu si Claudiu Ganciu!
Sursa: Anca Munteanu si Claudiu Ganciu
www.centrupsihologie.ro
Alte articole despre