Sacrificiu la masculin

Sacrificiu la masculin
  calendar_month          
Dintr-un sondaj de opinie pe cai mai neoficiale, am descoperit un comportament destul de dubios la barbati, aceste fiinte rationale, puternice si dure. Si anume: am observat ca barbatii tind sa rupa mult mai greu o relatie decat femeile, desi nu le mai convine demult situatia si vad relatia ca pe o corvoada, in initiativa lor de sacrificiu, stiu ca trebuie sa o poarte pana la adanci batraneti daca partenera nu ia atitudine.

De ce fac lucrul acesta? Pai, pentru simplu motiv ca nu vor sa isi raneasca partenera si nu doresc sa treaca prin calvarul unei sesiuni de plans isteric si amenintari din cele mai improbabile (sinucidere, crima, automutilare etc.)

Desi sunt plictisiti si vor altceva, desi certurile sunt la ordinea zilei, aceste fiinte puternice rezista cu stoicism si eroism oricarei represiuni si asteapta momentul in care partenerele, frustrate de acest pas batut pe loc la nesfarsit isi asuma ele responsabilitatea unei despartiri.



Nimic in lume nu-i determina pe acesti barbati sa fie cinstiti si sa spuna clar in fata ca lucrurile nu mai merg, chiar daca intervine alta femeie in peisaj de care se simt atrasi. Prefera mai repede sa inceapa o relatie clandestina decat sa o incheie pe cea oficiala.

Obositi, prinsi intr-o rutina de zile mari, stresati de o posibila amanta care cere drepturi de iubita oficiala, masculii feroce care duc razboaie si fac fata situatiilor de criza de tot felul, se simt coplesiti de responsabilitatea unei decizii atat de dificile cum ar fi: "Gata, s-a terminat, fiecare pe drumul lui!"

Unii, mai curajosi de felul lor, intocmesc o sumedenie de strategii dintre cele mai dubioase pentru a-si determina partenera sa ia ea pasul hotarator. Asa nu trebuie sa se simta ei vinovati si sa aibe mustrari de constiinta. Pana la urma a fost hotararea ei, nu? Nu e nici partenera ranita si au scapat si ei nesifonati dintr-o situatie aparent fara iesire. Este un final perfect.

Se intampla insa ca partenera, mai perserverenta de felul ei sa nu cedeze in ruptul capului si sa doreasca si aceasta, la randul ei sa traga de o relatie moarta demult. Aici intervine o lupta de forte. Cine este mai puternic acela castiga. Si, din pacate, de multe ori femeia este mai puternica si are castig de cauza. Triumfatoare si increzatoare in resuscitarea unei relatii aflate in agonie, aceasta isi taraste satisfacuta partenerul nefericit, ca pe un biet miel sacrificat pe altarul nefericirii vesnice.

Pentru a nu ma intelege cineva gresit, mentionez ca nu am siguranta ca toti barbatii procedeaza in acest mod. Pur si simplu acestea sunt cazuri de care m-am ciocnit eu de-a lungul existentei mele in aceasta "societate de cuplu". Doamnelor, sper ca dumneavoastra sa nu fi intalnit astfel de barbati in viata voastra, si daca ati facut-o, ma rog sa fi avut taria de caracter de a ii ocoli.

Recomandari