Povesti de viata: "Il mai iubesc daca nu ii simt lipsa? Cum poate functiona o relatie dupa infidelitate?"

Povesti de viata: "Il mai iubesc daca nu ii simt lipsa? Cum poate functiona o relatie dupa infidelitate?"
  calendar_month   update 18 Mai 2015, ora: 15:23   photo_cameraPovesti de viata: "Il mai iubesc daca nu ii simt lipsa? Cum poate functiona o relatie dupa infidelitate?"      
Cum stii ca iubesti cu adevarat pe cineva? Unde tragi linia intre ratiune si emotie, in dragoste, si cum se impaca acestea doua? Sunt intrebari pe care mi le-am pus atunci cand tot ceea ce credeam ca stiu despre iubire s-a clatinat din temelii.

Viata mea amoroasa a parcurs in general o panta lina, pentru ca la 30 de ani sa ma trezesc in fata unor iubiri fulgeratoare mai ceva ca in adolescenta. Am trait ceea ce pare a fi o viata alaturi de un om, insa, dupa un anumit timp, orice relatie se erodeaza. Iar atunci cand nu ai nimic serios care sa te tina langa un om, tinzi sa cauti fericirea in alta parte.

"Iubitul meu e mitoman." Povestea tulburatoare a unei relatii construite pe minciuna

Fericirea am gasit-o... pentru o perioada. O aventura amoroasa cu un barbat extrem de complicat si fascinant in acelasi timp mi-a facut clare doua lucruri: ca iubesc emotia pe care ti-o da o relatie la inceput si ca dincolo de toate problemele noastre, partenerul meu este omul potrivit pentru mine. Asa, rational vorbind.

Adevarul este ca inima mea este impartita intre doi barbati. Fiorul fulgerator al dragostei pe care l-am simtit pentru amantul meu se bate cap in cap cu iubirea si aprecierea pe care le nutresc pentru partener. Ratiunea este cea care a triumfat intr-un final, cand am decis sa mai acord o sansa relatiei mele actuale. Am fost sincera cu el si el a gasi puterea sa ma ierte. Din pacate, insa, in acelasi timp a intervenit intre noi distanta, el trebuind sa plece sa lucreze in alta tara.

Dupa toate greutatile prin care am trecut, acum am ajuns sa ne traim relatia la departare. Pare dificil, insa ceea ce mi se pare ciudat este ca nu ii simt lipsa atat de mult. In ultimii ani m-am aflat in permanenta intr-o relatie, am locuit mereu cu cineva, am avut mereu un partener alaturi. Acum, pentru prima data, m-am trezit singura, cu o avalansa de emotii ce nu-mi dau pace si ma fac sa ud perna in fiecare noapte. Si ciudat este ca, cu toate cele intamplate, aceasta singuratate imi da o oarecare liniste.

Nu pot, insa, sa nu pun sub semnul intrebarii sentimentele mele pentru partenerul meu. Cat de mult mai poti spune ca il iubesti atunci cand te bucuri de absenta lui? Imi lipsesc discutiile cu el, dar in acelasi timp imi place aceasta libertate nou descoperita, de a face orice vreau, cand vreau... chiar daca tot ceea ce vreau este sa plang gandindu-ma la el... sau la celalalt.

Am prietene care mi-au marturisit ca trec prin ceva asemanator, ca se bucura atunci cand iubitii lor mai pleaca din oras sau ca uneori simt nevoia pur si simplu de o pauza. Uneori chiar de o pauza mai lunga. Dar oare iubirea n-ar trebui sa insemne nevoia si dorinta de a-l avea alaturi de tine in permanenta? Stiu sigur ca asta este ceea ce simtim la inceputul relatilor, ceea ce am simtit si eu o perioada alaturi de iubitul meu. Unde dispar aceste sentimente?

Ma tem ca, odata ce o relatie se erodeaza, cu greu poate fi la fel ca la inceput. Se spune ca problemele pot fie sa aduca doi oameni impreuna, fie sa-i desparta. Mie una mi se pare ca putine sunt cazurile in care oamenii sunt uniti dupa astfel de momente... In definitiv, cum sa funtioneze o relatie care e unita de probleme, in loc sa fie legata de amintiri frumoase? Voi ati trecut prin astfel de clipe? Mi-as dori sa aflu parerile si experientele voastre pe marginea acestui subiect. Caci eu... eu ma zbat in propriile-mi ganduri, fara prea multe sanse de izbanda.



Spune-ne si tu povestea ta printr-un mail la contact@ele.ro si poti deveni un autor publicat pe ele.ro.

Recomandari