Barbati care ar trebui reciclati

ele.ro 03 Nov 2005, 11:39

Stiu ca suna cinic, dar exista un tip de barbati-soti care, in timp, s-au deteriorat si ar trebui sa treaca printr-un proces de reciclare pentru a fi reutilizabili.

Pornesc de la o scrisoare trista si tematoare pe care am citit-o pe ele.ro: "Cum sa-mi recastig barbatul?" si continui avand in fata ochilor mintii un caz disperat: o femeie, inca frumoasa (de fapt, amanuntul acesta ar trebui sa nici nu conteze), de 40 de ani, cu o fetita adolescenta, care a incercat sa se sinucida. De ce? Pentru ca sotul-barbatul "ideal" s-a trezit la peste 40 de ani ca "vrea o pauza" in casnicie, adica s-a mutat de acasa recunoscand ca avea si o relatie extraconjugala pe care dorea s-o traiasca nestingherit. O "pauza" in functia de tata sau sot nu stiu cum s-ar putea defini daca nu pur egoism si nesimtire. Insa adevarata denaturare a domnului s-a vazut la aflarea gestului, dramatic, al sotiei. Ei bine, el a raspuns: "mai bine murea, nu ne facea atatea probleme acum, cu tratamente, etc".

Mai au rost comentariile? Ce vreau eu sa va spun, dragi prietene nevazute, este ca atunci cand constatati schimbarea sotului, partenerului sau iubitului intr-un strain care nu numai ca nu va mai iubeste, ci chiar va considere o piedica "in calea fericirii" venite din alta parte, ei bine atunci nu mai merita "salvata" relatia respectiva. In cele mai multe cazuri, nici nu se mai poate si chiar agonia acesteia ne poate face rau. Depresii, crize de disperare, tentative si gesturi grave pentru a pastra ceea ce nu mai este, toate sunt gresite si inutile. Nu spun ca nu doare, dar invatati sa fiti proprii chirurgi si sa extirpati raul respectiv.

Atunci cand cel la care noi n-am incetat sa tinem ne abandoneaza, el automat isi gaseste pe alcineva care sa ii fie alaturi sau pur si simplu se schimba intr-un strain care nu mai simte afectiune pentru noi. Trebuie sa acceptam realitatea. Nu mai are rost sa ne intrebam cum sa salvam ceea ce nu mai avem sa le cerem altora ajutoare miraculoase. Vom primi, cel mult, sfaturi condescendente, de tipul: incercati sa recuperati ce se mai poate, aratati-va disponibila noilor schimbari, incercati sa-l intelegeti pe partenerul dumneavoastra si actionati cu diplomatie. Pe scurt, prelungiti-va propria nefericire.

Repet, nu indemn pe nimeni sa o ia la fuga la primul conflict intre parteneri sau la primele greutati, dar spun, din proprie experienta si din experienta acumulata privind obiectiv in jur: invatati sa spuneti "gata, nu vreau sa traiesc in minciuna".

Cum recunoasteti cand e cazul sa faceti acest lucru? Cand celalat si-a pierdut intelegerea si afectiunea, cand va minte cu nerusinare, cand face doar ce-si doreste, fara a va mai lua in considerare, cand vine de la "baut cu baietii" sau alte treburi la ore incredibile, lasandu-va pana atunci sa va inchipuiti cele mai rele situatii. Intr-un cuvant cand nu mai contati pentru el a venit momentul sa-l trimiteti la "reciclare". Se prea poate ca trezindu-se abandonat sa reveni cel dinainte, iar daca nu, tot acesta ar fi fost sfarsitul, dar cu mai multa suferinta pe parcurs.

Nu incepeti sa va autoinvinuiti, sa plangeti iubirea pierduta, chiar daca e greu si nu regretati pasii decisivi in rezolvarea situatiei. Nu faceti gesturi groaznice, cum ar fi o tentativa de suicid; din mila nu va ramane alaturi de voi si nici nu va trebuie o asemenea relatie, riscati doar sa faceti un rau incredibil, lasandu-va copii, parintii, prietenii singuri, pentru ca o ambulanta poate intarzia.

Nu stiu sa va spun, din pacate, unde s-ar putea afla un centru de acest tip de reciclare a barbatilor deteriorati, dar faceti-va un bine voua si acceptati realitatea, toti ne schimbam permanent, dar unii dintre noi se schimba in rau irecuperabil.