Barbatii la agatat

ele.ro 17 Apr 2006, 11:53

Aseara am iesit la agatat - un grup compact de baieti simpatici, veseli, pusi pe sotii, inarmati cu un arsenal impresionant de bancuri cu blonde si replici misogine, cu o serie de povestiri despre foste
cuceriri si patrunsi de barbatia noastra pana in maduva oaselor. Eram cool, ce mai! Evident, trebuia sa fie si cel putin o fata cu noi, pentru a spori nivelul de credibilitate in tabara adversa. Anatomia unei astfel de seri este simpla si incadrata in canoanele obisnuite: o descindere intr-un bar pentru a ne incalzi, urmata de unul sau doua cluburi pe care trebuie sa le spargem (termenul nu-mi apartine, dar
are o sonoritate aparte si se potriveste in context).

Intotdeauna, asemenea intalniri se desfasoara dupa un anumit ritual. Pe masura insa ce participantii se maturizeaza, cresc, se relaxeaza, trasaturile "iesitului la agatat" se estompeaza. Parte pentru ca
unii dintre noi au prietene la care tin si sunt acolo doar pentru a isi aminti de o anumita perioada a vietii lor, parte pentru ca am baut totusi destul de mult Sprite si am inteles ca disperarea nu-ti aduce niciodata fata pe care o vrei alaturi, parte pentru ca
prea multe insuccese ne-au adus cu picioarele pe pamant si pur si simplu ne-am blazat. Si totusi, glumele despre femei, masini si calulatoare sunt la mare putere. Mai apare in discutie si un pic de politica dar, cu siguranta, suntem adusi pe pamant de farmecele unei blonde sexy care se unduieste pe langa masa noastra in compania unei prietene, pe drumul spre toaleta. Pauza, priviri pierdute, remarci ca si cu vulpea la struguri, chicoteli, inghionteli, ce i-am face daca, si, bineinteles, concluzia ca e o fraiera ca umbla cu ala in loc sa vina la masa noastra.

Uneori, vazand doua fete singure la o masa, aruncam cu bucatele de hartie in ele pentru a le atrage atentia (bineinteles ca ne stricam de ras la asemenea glume atat de bune si savuroase), le strigam, ne ducem dupa ele la toaleta si incercam sa le prindem acolo sa le
abordam. Chestii din astea nu se intampla prea des si, fiind totusi cu picioarele pe pamant, ne dam seama de inutilitatea actiunilor noastre mult prea exagerate pentru a fi pe placul oricui dar, pe care, totusi, le gasim extraordinar de savuroase si radem cu mainile pe burta de noi insine. Am face orice pentru zambetul unei fete dragute sau o fluturare de mana. Ce mai, daca o bruneta focoasa iti face cu ochiul te simti in al noualea cer iar toti cei din jurul tau te apreciaza cu adevarat pentru cat de barbat esti. Acum... vedeti voi? Vorbesc despre blonde subtirele, brunete focoase, femei fatale, in general. La asemenea intalniri nu conteaza ce anume iti place tie la o fata, nu conteaza ce-ti inspira domnisoara respectiva, nu conteaza ce cauti tu la o femeie. Ea trebuie sa fie doar cat mai nurlie si, cu cat se inscrie mai bine in sabloanele pe care le vedem la televizor, cu atat e mai buna. Nu conteaza ca tu, ca barbat, nu te-ai combina niciodata cu acea femeie pentru ca nu-ti comunica nimic si simti ca n-ai avea absolut nimic in comun cu ea. Conteaza doar sa aiba sanii mari si picioarele pana in gat (lucruri care, de ce sa fiu ipocrit, nu sunt chiar de neglijat, oricum).

Sa revenim: grup galagios, vesel, cu ochii girofar dupa toate femeile din jur, baieti plini de ei si mandri de trecutul lor amoros si de aventurile anterioare, povesti despre domnisoare fara prejudecati care le fac pe toate si care, of doamne, cum pot sa le faca. Multe sunt povesti exagerate, de cele mai multe ori constienti si noi insine ca nu e chiar asa, dar, cum naiba sa recunosti cand, aflandu-te in focul povestirii, esti privit de audienta ca un zeu al sexului? Ceilalti se uita cu admiratie la tine, cred in tine, te privesc ca pe un idol. Eh... de-ar fi macar pe jumatate asa! Eu recunosc, exagerez si eu pe ici pe colo, dar nu prea mult, doamne fereste!

Realitatea este un pic nuantata: noi, barbatii, suntem inhibati, fie ca ne dam seama sau nu, in fata unei femei frumoase. O dorim cu ardoare langa noi si, din cauza asta, ne simtim pusi intr-o pozitie de inferioritate. Lucrurile astea nu se vad. Le recunoastem insa cand, dupa ce o seara intreaga ne tot uitam la domnisoara care danseaza la doua mese distanta, dupa cateva beri bune de incurajare, o abordam pe fata de langa noi doar pentru faptul ca era mai accesibila. O simtim adanc in inima atunci cand, desi cu tupeu si cu mult curaj in general, in momentul in care fata care ne place si pe care vrem s-o cunoastem ni se uita direct in ochi ne simtim stupid, fara nici o idee de conversatie si cand, pana si cel mai banal "buna" ni se pare o fraza incredibil de greu de rostit. Oricat de grozavi am fi, oricat de zgomotosi, oricat de purcelusi am parea, oricat de misogini si oricate declaratii am face, in fata femeii pe care o dorim ne pierdem capul cu totul, ne intimidam, devenim prozaici, patetici, pierduti si tot ceea ce ne dorim este aprecierea si zambetul ei. Mda, e greu.

Concluzia? Aseara nu am agatat nimic. Predictibil. Amuzati de ironia situatiei, inainte de a pleca, ne-am comandat cate un Sprite.