Conceptii despre iubire in literatura

ele.ro 09 Feb 2004, 15:35

Cine poate descrie iubirea mai bine decat poetii? Cateva dintre conceptiile lor au avut si un mare impact asupra modului in care noi ne gandim la iubire. Oare nu ei ne-au creat asteptarile si ne-au influentat modul de a actiona? Sa vedem ce spun acestia despre iubire:

1. Iubirea este dulce-amara
Adesea iubirea a fost vazuta ca un sentiment ambivalent o binecuvantata fericire atunci cand iubirea iti este impartasita, o boala, o tortura, cand cei doi indragostiti sunt separati. Adesea cel care iubeste se simte intemnitat sau simte ca nu isi mai apartine. Astfel chiar si iubirea impartasita este un rau, o fericire nesigura si chiar nesanatoasa.

2. Iubirea este o zeitate
Daca iubitii sunt intemnitati, deposedati de ei atunci iubirea este o forta externa lor, ceva ce nu poti controla o zeitate. Grecii i-au numit Eros si Afrofita. Ei, asemeni altor zei, au puterea de a-i face pe oameni sa treaca prin stari care sunt dincolo de controlul lor. De exemplu, Afrodita a fortat-o pe Elena sa isi abadoneze casa, barbatul si fiica pentru a-l urma pe Paris. Despre Eros, al carui nume latin este Cupidon, se spune ca isi lovea victimele cu o sageata. Acestea deveneau indragostite nebuneste fara sa stie motivul. Inca se considera ca dragostea te poate lovi inexplicabil.

3. Iubirea ca necesitate de a uni doua parti ale unui intreg
Platon in Simposium a schimbat in mod fundamental modul in care noi ne gandim la iubire. In conceptia lui Platon iubirea este determinata de necesitatea pe care o simte o persoana de a fi completata de alta. La inceputuri omul a fost compus din doua parti una barbateasca si alta femeiasca si era o creatura perfecta, puternica. Simtindu-se amenintati zeii i-au taiat in doua. De atunci oamenii cauta sa refaca acea uniune perfecta si isi cauta perechea. Numai atunci cand ai reusit sa iti gasesti jumatatea, cand te intorci la starea perfecta initiala poti fi cu adevarat fericit.
Aceasta idee ca iubirea permite unei persoane sa o completeze pe alta este o parte importanta a modului in care noi intelegem acum sentimentul iubirii.

4. Curtarea si iubirea romantica
Curtarea se bazeaza pe urmatoarele supozitii: (1) relatia sexuala dintre barbat si femeie este un ideal pentru care merita sa lupti, (2) iubirea inobileaza pe cei care au acest sentiment, (3) relatia sexuala este o legatura etica, estetica, nu doar un impuls al libidoului, (4) iubirea se exprima si prin curtare, curtoazie, nu neaparat numai prin casatorie, (5) iubirea este o relatie intensa, pasionala care stabileste o uniune binecuvantata intre barbat si femeie. Desi aceasta conceptie difera mult de modul in care omul modern se gandeste la iubire este posibil ca ea sa aiba inca adepti.

Odata cu romantismul pentru prima oara pasiunea si nu ratiunea a fost cea care determina virtutea unei relatii sexuale. Relatia sexuala nu mai era considerata un mod de a atinge o stare ideala ci era ideala si etica prin ea insasi. Romantismul in mod explicit pune accentul pe experienta erotica personala.

Curentul romantic poate fi divizat. Pe de o parte sunt romanticii optimisti (Kant, Schlegel, Hegel, Shelley si Byron) care considerau ca fiinta umana este in mod natural capabila sa iubeasca si astfel sa obtina o fericire care poate deveni permanenta prin casatorie. De cealalta parte sunt romanticii pesimisti (Goethe, Novalis, Schopenhauer, si Wagner) care considera ca lumea s-a degradat prea mult pentru a mai putea trai iubirea. Iubirea se putea implini doar prin moarte (Tristan si Isolda, Romeo si Julieta).

5. Iubirea religioasa
Crestinismul se pretinde a fi religia iubirii. Dumnezeu in religia crestina este similar Ideii de Bine din scrierile lui Platon. Toti oamenii ar trebui sa il iubeasca pe Dumnezeu. Ei se iubesc unii pe altii numai din dragoste de Dumnezeu. Iubirea determinata de senzualitate este vazuta ca un pacat. Dumnezeu nu este insa abstract precum Binele lui Platon. El este o entitate concreta care poate raspunde celor care il iubesc. El poate singur sa satisfaca dorinta de iubire a fiintelor umane. Ce este cel mai uimitor in aceasta conceptie pentru omul modern este incercarea de a diminua in intregime rolul sexualitatii.

Pentru Platon chiar daca experienta iubirii este una sexuala, aceasta este doar o cautare a frumusetii absolute, a binelui care sustine totul. Pentru crestinii ascetici dragostea dintre barbat si femeie este iubire de Dumnezeu; sexualitatea este un pacat. Evul Mediu observa conflictul dintre idealizarea spirituala, religioasa si componenta sexuala reala a iubirii. Romanticii au incercat sa rezolve problema prin idealizarea actului sexual, spunand ca acesta este de fapt un act spiritual. Pentru realisti insa o astfel de idealizare era considerata de neacceptat. Ei doreau o abordare stiintifica, ceea ce a dus la aparitia psihanalizei.