Despre cei care sufla in iaurt

ele.ro 07 Sep 2006, 10:58

Cand am crezut ca am terminat de sarutat si a 1000 broasca si ca in sfarsit am gasit "printul", aud pentru a 1001 oara aceeasi poveste trista care imi darama castelele mele de clestar si ma arunca in "mizeria" realitatii vieti.

Si povestea incepe ca toate povestile masculine, atunci cand sunt ei dispusi sa-si descarce sufletul ca au iubit o femeie, (si aici descrierea e diferita doar ca aspect exterior), ca au pus suflet in relatie, ca au visat la ceva inaltator, dar ca ea vroia doar: banii, sprijinul material, casa, sa-i aranjeze copii, sa o ajut sa plece, etc. Oricum tot interese meschine si murdare care nu aveau ce cauta intr-o relatie in care ar fi trebuit puse doar sentimente si vise de-o viata, care acum poate mai mult ca niciodata ar putea sa se implineasca pentru ca ambii parteneri erau maturi, aveau experienta si doreau ca macar pe "ultima suta de metrii" sa traiasca cu adevarat.

Asa ar trebui, dar spre rusinea noastra chiar daca nu ne incadram la "ofertele sentimentale" ale celor descrise, tot femei suntem si intram in aceasi "oala", deci spre rusinea noastra tot noi suntem si cele reci, dure, "goale" sufleteste, meschine si care ne balacim in namolul material batandu-ne joc de oamenii din jurul nostru si implicit de noi.

Dar viata se razbuna, doamnelor, nimic nu trece nepdepsit, totul se plateste mai devreme sau mai tarziu. Aveti insa grija cand va va veni "factura", sufletul va fi cel ce va trebui sa plateasca, iar viata de care v-ati batut joc nu va intoarce si obrazul celalalt.

Desi imi este rusine ca fac parte din aceeasi categorie a "sexului frumos", constat ca tot printre noi se afla cele ce lezeaza, si lelezaza BINE de tot, acel sex "tare", masculin. In aceasta privinta, noi suntem cele tari in viata de zi cu zi, iar ei sunt cei ce se topesc si plutesc in deriva pana la sfarsitul zilelor lor in urma trairii unei iubiri mincinoase servita intr-un frumos "ambalj feminin", care cuprinde totul, ochi dati peste cap, neputinta fizica de "mita stoarsa", vorbe soptite in momente cheie si tot arsenalul fals si murdar pe care il invatam din mers, dar in iubire scopul nu scuza mijloacele.

Si asa, cu dragutul nostru "ajutor" ei nu mai vor sa iubeasca de teama sa nu sufere, este tot acea "tarie" a caracterului lor "puternic", de barbati.

Probabil ca uneori se confunda muschii cu sufletul si asa se stabileste sexul slab si sexul tare. Dar oricum, se stie, barbatii sunt niste copii mari. Se spune ca barbatul e ca si copilul, cum il cresti asa il ai. Si atunci, intreb, ce ne facem cu cele care nu numai ca nu-i "educa" in spiritul adevarului si al iubiri curate, ci mai si ranesc pana in ultima particica a sufletului lor si pentru tot restul vietii lor.

Si dupa astfel de iubiri josnice, traite alaturi de unele dintre noi, cum sa mai reusim, noi, celalta parte a padurii, cea fara "uscaturi", sa-i facem sa inteleaga ca de data aceasta au langa ei o femeie cu un suflet cald si bun, o femeie care are multe de oferit, ca au langa ei o femeie care stiie sa lupe si sa traiasca frumos, ca ea este femeia alturi de care, el, isi poate intemeia acea familie, dupa care a tanjit o viata, ca alturi de ea isi poate realiza visele si traii adevarata iubire si sentimente inaltatoare?

Cum poti face un "copil" care s-a ars cu "ciorba" sa nu sufle in toate "iaurturile" viitoare?

Cum doamnelor, care produceti astfel de arsuri, cum ii vindecam pe ei?

Daca va place sa va jucati de-a "ciorba", fiti sigure ca va veni si randul vostru sa fiti "iaurtul" alteia. Si sa vedem atunci daca va mai place, dar e prea tarziu, prin ceea ce ati facut voi inainte ati reusit sa loviti atat in ei cat si in noi. Acum e randul vostru sa fiti "iaurtul" celorlalte "ciorbe".