Dragostea, generator de stres?
history_edu ele.ro calendar_month 06 Feb 2012, 09:53
Implicarea intr-o relatie de cooperare, cum este cea de dragoste, presupune intotdeauna riscul ca, la un moment dat, unul dintre parteneri sa puna punct legaturii in pofida promisiunilor facute. Sa fie iubirea un angajament sortit esecului, riscului si stresului de la bun inceput? Iata ce spun specialistii!
In general, o relatie de cooperare - cu alte cuvinte, in care ambii parteneri au fost de acord sa intre de buna voie - ofera, intr-o prima faza, beneficii pentru ambele parti. Problema intervine cand, dupa un anumit timp, pentru unul dintre parteneri (sau chiar pentru amandoi, dar sincronizarea este mai rara), situatia initiala se transforma in opusul ei, dezavantajele depasind numeric avantajele de a fi in relatia respectiva.
Cu toate acestea, exista metode prin care un partener refractar poate fi determinat sa isi revizuiasca atitudinea vizavi de o relatie care nu il mai satisface:
- reputatia: cand unul dintre parteneri insala, dezvaluirea tradarii poate avea consecinte nefaste asupra sa; de aceea, acesta poate ramane in relatia de cooperare pentru a-si pastra buna reputatie;
- urmarile: in anumite tari, adulterul se pedepseste cu inchisoarea sau chiar cu moartea;
- simtul moralitatii: sentimentele romantice sau empatia pot determina un partener sa renunte la ruperea unei legaturi care prezinta putine beneficii pentru el.
Cum aceste metode sunt, totusi, imperfecte, riscul ca o relatie de iubire sa se rupa la un moment dat ramane prezent. Ce conteaza cel mai mult, asadar? Ca partenerii sa isi poata da seama cand va veni momentul rupturii.
Una dintre modalitatile de a afla se refera la stabilirea periodica a angajamentului fiecaruia dintre parteneri. Cu alte cuvinte, inainte ca despartirea sa devina iminenta si (mult mai) dureroasa, partenerii ar trebui sa discute cat de implicati sunt in legatura romantica la un moment dat. Raspunsul unuia poate influenta disponibilitatea celuilalt de a se implica si de a continua relatia, si viceversa.
O alta modalitate se refera la Principiul Handicapului, o teorie propusa de specialistul Amotz Zahavi. Acesta sugereaza ca o modalitate excelenta de a constata daca merita sau nu sa investesti in continuare intr-o relatie este aceea de a descoperi cat de mult conteaza legatura pentru celalalt.
De altfel, se pare ca partenerii recurg adesea la strategii de acest tip! Cum anume? Prin stresarea celuilalt membru al cuplului. Mai precis, prin verificarea, mai mult sau mai putin subtila, a tuturor neplacerilor venite din partea ta pe care le poate tolera celalalt de dragul iubirii si al angajamentului luat fata de jumatatea sa si de relatie.
Conform aceleiasi teorii, fiecare gest romantic - de tipul sarutului frantuzesc - reprezinta o invadare a spatiului personal al partenerilor. Teoria sustine ca numai partenerii foarte implicati in relatie accepta un comportament intruziv pe termen lung.
Concluzia teoriei este ca modalitatile prin care partenerii isi exprima iubirea unul fata de celalalt sunt toate intruzive si stresante si au menirea de a extrage mereu informatii asupra nivelul de afectiune si angajament.
Este iubirea, prin urmare, un mare generator de stres de la inceput pana la sfarsit?
Autor: D.S.
Sursa: foto: saidaonline.com
Alte articole despre
