Functia sau iubirea?

ele.ro 21 Iun 2006, 13:23

Am cunoscut candva un barbat cu 10 ani mai in varsta ca mine, totul a fost frumos, excelent. Relatia noastra, trebuie sa recunosc, se desfasura mai mult prin telefon si pe net, intre noi era o distanta, nu foarte mare, dar totusi 4 ore de mers cu trenul.

De cate ori vorbeam, aveam senzatia ca ma pune la colt, e adevarat era "dl profesor universitar" intr-o facultate cu traditie si cu multe reguli stricte. Aveam mereu senzatia ca vorbeste cu cineva mai mic si mai prostut, ca ma trata ca pe unul dintre studentii lui.
Nu pentru ca nu faceam fata discutiilor "elevate", ci pentru ca ceea ce spuneam si faceam eu acum el facuse si spusese probabil cu mult timp in urma. Si nici asta nu era deranjant, dimpotiva, parea sa duca mai mult spre ingaduinta, sfat intelept, dojana.

Intre noi era o alta diferenta mare. Desi am terminat si eu o facultate, nu profesam pe un post de studii superioare. Si munca mea e importanta, ca munca oricui, dar... el ar fi preferat sa fiu dna. Profesor, sau Inginer, sau Jurist, sau Economist, sa scrie asta, nu numai intr-o diploma de care nu stia nimeni, ci sa ocup o functie, ceva, un titlu cu care sa mi se adreseze toti, orice numai functie sa fie.

Odata l-am intrebat despre asta si a zis ca "nu conteaza cu CINE ies in lume", ci pe cine are acasa. Frumos, daca s-ar fi oprit aici, dar a continuat, "desi ai putea sa cauti sa ocupi un post de..." Am intrebat "contraza asta?, tu esti chiar asa de perfect in toate?". A evitat raspunsul zicand, "nu sunt perfect, sunt perfectionist". Aceasta discutie a fost pe la inceputul relatiei noastre, si desi imi revenea in minte, incercam sa nu o iau in seama.
Si uite asa a continuat relatia noastra ceva timp, pana cand... a venit si momentul decisiv pentru mine.

Printr-un concurs de impreurari, pe care, sincer, eu l-am evitat cat am putut, am intalnit niste doamne profesor prin "alianta" cu sotii lor (cam cum sunt si preotesele): erau proaspat coafate, rigide, zambeau din coltul buzelor, asa de complezenta, aveau gesturi "fine" - apucau lingurita de dulceata cu degetul mic ridicat, dateau ochii peste cap si se rusinau la cea mai mica aluzie despre sex, spusa de domnii lor soti, cand beau un pahar in plus. (intre noi fie vorba beau 1-2 sticle in plus, dar lor li se permitea, erau cineva).

As fi vrut sa glumim pe tema asta, bineinteles acasa, asa ca m-am uitat mai insistent la el ca sa-i atrag atentia, si... stupoare. Parea foarte incantat de aceste gesturi de snobi, chiar aveam senzatia ca le face jocul, ca participa efectiv la toata minciuna aia de oameni care au nasul sus, sus de tot, de nu pot sa-l aplece nici macar cand calca in gropi.

Atunci m-am imaginat pe mine la poarta facultatii unde preda el, in pantaloni stransi pe corp, bluejeans, eventual bermude, cu bluzite pana la buric, cu bretele care nu mai permit si sutien, cu geanta de in cu fermoare si buzunare cat mai multe, cu papuci cu toc e adevarat, dar cu putin roz si care sigur nu erau de la 2 milioane in sus. Mi-am dat seama ca in locul meu ar fi trebuit sa fie o DOAMNA cu o rochie dintr-un material fin si scump, cu niste "sarmale" in capul acum scos de sub casca de la coafor, cu niste pantofi si ciorapi subtiri chiar daca afara erau 40 grade la umbra, si vorba unei prietene si cu o palariuta si manusi si evantai, daca se putea.

Am realizat pe loc cum ar fi fost privita acea doamna, chiar daca nu era asa cum am exagerat eu, de el, de colegi si de studenti; si ce ar fi fost in mintea lui la vederea tinutei mele moderne care mie imi vine atat de bine, pentru ca asa sunt si asa ma simt si eu, tanara si sexi.
Dar sa nu credeti ca m-am gandit la dificultatea mea de a ma "incorseta" in "toale" de fatada, nu, nu am mai avut timp, oricum nu as fi facut-o. M-am gandit doar la el, la ce efect negativ ar avea asupra lui aparitia mea asa acolo. Am facut brusc si legatura cu postul pe care sub o forma sau alta imi impunea sa-l ocup - probabil el spera ca in afara de functie, postul sa-mi aduca si snobismul necesar functiei respective.

Am inteles dintr-o data ca locul meu nu este acolo si ca nici el nici eu nu putem trai impreuna, ci in doua lumi separate. Nu puteam sa-l pun pe el sa aleaga, el probabil se zbatea de mult intre acestea.
Am ajuns acasa la el, mi-am facut bagajul si am plecat la mine acasa, in orasul meu, acolo unde eram cineva nu numai pentru ca ocupam o functie, ci pentru ca eram asa cum eram.
Ceea ce am inteles acolo m-a facut sa renunt la clipele noastre, pe care acum nu le mai puteam vedea frumoase.
Acea scara de valori mincinoase, inselatoare, plina de snobism si orgolii - oricum alte valori decat ale mele - a fost cea care m-a facut sa aleg o viata singura in locul uneia false.