Inceputul sfarsitului
history_edu ele.ro calendar_month 22 Mai 2009, 09:05
Cand o relatie este noua, pot sa sara scantei si pasiunea este la punctul de fierbere.
Dar atunci cand familiaritatea se instaleaza si acele lucruri pe care odata le gaseai amuzante incep sa te enerveze iar scanteia incepe sa dispara, nu este oare inceputul sfarsitului?
Sau oare asa se intampla in orice relatie?
Ce ar trebui sa faci in acel moment - sa iti intorci spatele si sa plaei, sau sa incerci sa iti readuci relatia la viata?
De multe ori, singuratatea este cea mai buna alegere.
Este mai bine sa fii singura decat cu cineva pe care nu mai iubesti. Spun asta din proprie experienta. Oricum, intr-o relatie care nu mai merge esti pe jumatate cu bagajelela usa, pe jumatate in pat cu el.
Este o situatie foarte neplacuta per total, in principal datorita nesigurantei generale care se instaleaza.
Sigur, aveti o istorie impreuna, sunt cativa ani si multe amintiri adunate, dar cand te intorci acasa si in locul amintirilor gasesti un strain, ce faci?
Mama m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii
Aici de obicei sunt trei alternative: fie scoti din sertar albumul prafuit de poze si incerci sa traiesti din amintiri, fie incerci sa-l cunosti pe strainul pe care-l ai in fata si sa-ti dai seama daca te poti indragosti de el, sau aplici tactica "mama m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii" si inchizi usa in urma ta pe masura ce te indrepti catre un nou capitol al vietii.
Eu una le-am incercat pe toate trei - am inceput cu prima, in perioada in care relatia inca era pusa in miscare de forta inertiei, am continuat cu a doua cand forta de frecare a oprit-o in loc, si am sfarsit cu a treia atunci cand am realizat ca strainul nu este chiar pe placul meu, si ca mai bine incerc sa caut unul care sa corespunda nevoilor mele actuale.
Daca iubesti, ai datoria sa incerci
Da, relatiile nu sunt cel mai usor lucru din lume, dar daca iubesti pe cineva ai datoria de a incerca prin toate variantele ce-ti stau la dispozitie sa faci acea relatie sa mearga. Uneori insa, cea mai buna alegere, sau singura care iti ramane, este despartirea.
Mai bine singura si fericita decat cu cineva si nefericita.
Insa eu sunt eu, si realizez ca nu imi pot impune modul de gandire asupra altora. Mie mi-au placut intotdeauna schimbarile, si am pus mereu mai mare pret pe libertate si independenta decat pe orice altceva.
Realizez ca sunt persoane care nu stiu sa fie singurie insa acele persoane ar trebui sa-si deschida putin ochii si sa invete ca se poate sa fii si singur, altfel se indreapta de buna voie catre multa suferinta, acceptata numai din frica de singuratate.
Si ce e rau in ideea de singuratate?
De ce sa te complaci intr-o relatie care nu merge si sa-ti ratezi sansa de a gasi pe altcineva care sa te iubeasca asa cum meriti? Viata este plina de imprevizibil, trebuie doar sa ai incredere in ea.
O perioada de liniste, singuratate si autodescoperire poate fi exact ceea ce-ti trebuie. Fie ramaneti impreuna, poate ca prieteni, dar cu riscul de a lasa resentimentul sa creasca intre voi... sau iti iei o pauza, incerci sa fii doar tu cu tine pentru o perioada, si incerci sa descoperi cine esti si ce-ti doresti defapt.
Uneori, te poti simti mai singura intr-o relatie fara iubire decat te-ai simti de una singura.
Alte articole despre
