Prietenele celibatarei
history_edu redactia ele.ro calendar_month 17 Feb 2005, 14:45
Mi-aduc aminte de o sambata seara, de Valentines Day si de o petrecere: patru femei care beau sampanie, mananca bomboane de ciocolata si rad din toata inima. Fara invidie sau gelozie, fara frustrari. Nu-mi aduc aminte daca iubitii lor erau acasa, la meci sau pur si simplu nu erau deloc pentru ca asta nu era important. La fel, nu stiu daca urmatoarea seara de Valentines Day n-au petrecut-o cumva intr-o atmosfera romantica alaturi de un Valentin fermecator. Dar sunt sigura ca oricum ar fi fost s-au simtit bine si s-au bucurat de sarbatoare. Ele sunt prietenele celibatarei si fiecare dintre ele este, pe rand, celibatara.
Ma gandesc din ce in ce mai mult la ele in ultima vreme, cand peste tot in jurul meu se discuta despre "anormalitatea" de a fi singura. Si despre faptul ca este in mod sigur ceva in neregula cu acele femei care trecute de o anumita varsta nu si-au schimbat inca numele de familie. Cel mai frecvent insa se discuta despre egoism si despre lipsa capacitatii de adaptare la nevoile unui cuplu, de faptul ca pur si simplu nu vor sa faca efortul necesar pentru a dezvolta si mentine o relatie. Dar pe de alta parte, undeva in sufletul nostru al tuturor exista dorinta de a imparti viata cu o persoana minunata care sa ne faca fericite. Si asta nu o contesta nimeni. Despicand firul in patru ajungem de fapt la ideea ca relatiile trebuie cautate si mentinute cu orice pret, astfel asigurandu-se starea de "normalitate". Si toata existenta femeii se reduce la aceasta normalitate. Dar daca societatea impune, nu putem zice nu. Sau poate putem, daca avem argumente clare. Si unul dintre aceste argumente ar fi ca femeia trebuie in primul rand sa fie femeie si abia apoi iubita sau mama. Si asta pentru simplul motiv ca nu ai cum sa depasesti o anumita pozitie inainte sa excelezi in ea, decat daca trisezi. Sau daca mergi inainte fara a fi sigur ca ti-ai asigurat cunostintele de baza. Nu putem sa ne incepem viata de adulti printr-o cautare a unei persoane care sa ne faca fericite, in primul rand ar trebui sa ne cunoastem suficient de bine cat sa stim ce inseamna aceasta fericire pentru fiecare dintre noi. Nu putem sa ne proiectam fericirea asupra unei alte persoane pentru ca asta ar insemna intr-adevar egoism.
Prietenele despre care va spuneam la inceput au inteles ca inainte de toate trebuie sa aiba o viata a lor, sa stie ce isi doresc si sa fie constiente de potentialul lor. Asta inseamna familie, cariera, prieteni. Si de aceea am incredere ca ele nu vor fi niciodata singure, chiar daca celibatare. Vor fi doar patru femei care au grija corpul lor, de educatie si de tot ce inseamna ele ca om, satisfacute pe plan profesional si cu prietenii mereu aproape. Si desi nu isi pun vietile "on hold", vor pastra mereu inima deschisa pentru ca o persoana speciala sa se poata strecura acolo.
Alte articole despre
