Primul an fara tine

ele.ro 19 Dec 2006, 09:47

Ma pregatesc de sarbatori si am vazut orasul imbracat in lumini si mi-am amintit de ochii tai, atat de clari si de albastrii.

Mi-e dor de ei, si daca ai mai fi fost printre noi stiu aproape sigur ca nu mi-as fi complcat viata intorcandu-ma in trecut si cautandu-te, mai ales ca tu erai printre "imposibilele mele iubiri" fratele celui la care am tinut si voi tine cel mai tare din toata viata mea.

Dar cand stiu ca nu te voi mai putea revedea nici in cea mai ipotetica situatie ma doare sa mai aprind inca o lumanare, pentru un om drag stins prea devreme si prea dureros.

Stiu si ca familia ta sufera foart tare si toti ce ti-au fost in jur, le lipsesti fara ca sa-i poata alina ceva. Eu sunt ultimul om probabil care sa se planga pentru lipsa ta, nu faceai parte din viata mea obisnuita, dar ai insemnat mult, si asta n-am apucat sa ti-o spun vreodata. E primul an fara tine si stiu ca vor veni altii si zapada uitarii relelor va ostoi durerea. Mie insa imi raman in suflet toate vorbele nespuse dar si toate clipele frumoase petrecute impreuna.

Imi amintesc cand te-am cunoscut, la ziua cuiva din familie, eu intr-o rochie alba de dantela, ca o "printesa a balului" si tu elegant si deosebit, frumos, vesel senin. Si-mi amintesc cand ti-am fost prezentata de fratele tau, gelos deja, de ochii tai atat de albastrii si luminosi. Am dansat impreuna primul dans, eu netalentata intr-totul, tu, un dansator antrenat si minunat. A fost cel mai frumos dans din viata mea si am plutit peste tot. Si-ti multumesc si acum pentru acea bucurie.

Am mai fost in unele momente minunate impreuna apoi si nu le voi uita pe nici unul. As fi vrut doar sa-ti spun asta. Si ca acum, privind in noapte orasul in luminitele lui albastre, imi amintesc mereu de ochii tai si stiu ca imi va fi greu primul an fara ei, desi e al nu-stiu-al-catelea - de cand nu-i vazusem. Dar acum ochii tai nu mai sunt.