Romantismul mai e la moda?

Romantismul mai e la moda?
  calendar_month        
Aseara m-am hotarat sa ma relaxez plimbandu-ma prin parc. Desi era deabia 5 dupa-amiaza, soarele incepuse sa-si piarda din putere si un miros de iarna mi-a invadat plamanii. Sa ma plimb de una singura prin gerul unei seri de iarna nu este una dintre activitatiile mele preferate, dar in seara aia simteam nevoia sa fiu romantica, singura si romantica.

Am ales ca destinatie parcul Cismigiu, prea multe amintiri ma leaga de acest batran temerar pe care au calcat atatea generatii. Apropo, stiati ca in perioada interbelica, acesta era parcul servitorilor? Asta am aflat-o nu demult si in seara aceea am simtit fosnind langa mine un jupon ce incatuseaza un trup prea generos de femeie muncita, mirosind a mancare si a colonie uitata in timp. Nu stiu daca doar mi s-a parut dar sigur m-a facut sa imi amintesc din nou ca as fi preferat sa ma nasc intr-o alta epoca.

Revenind la ideea mea de a fi romantica, am ales ca destinatie Aleea Scriitorilor, unde ingerasii facuti in zapada, fumul de tigara savurat pe ascuns in timpul chiulului cu prietenii de liceu, primul sarut prea lung, dupa parerea mea, erau semne clare ca locul este tocmai pe masura asteptarilor mele de a fi romantica.

M-am asezat timid pe o banca, mi-am aprins tigara si m-am lasat cuprinsa de acest sentiment ce a zbuciumat sufletul atator scriitori ce ma intovarasesc acum ciuntiti, albi si rigizi. Langa mine un cuplu de batrani ma priveau cu ochii calzi si dragastosi, se tineau de mana si verighetele de pe deget aratau clar ca au convietuit marea parte din viata lor impreuna.

Nu puteam sa cred ca inca mai pot fi atat de veseli si luminosi dupa atata timp de calcat, spalat acelasi haine ponosite, de vazut aceleasi trupuri ingreunate de vreme si zbarcite pe zi ce trece mai mult. Insa zambetul lor mi-a alungat si cel mai mic semn de intrebare, erau fericiti si asta se vedea pe fata lor. Chipul le era schitat in amintiri frumoase, vii si colorate, nici urma de plictiseala, nici un rid de durere sau melancolie.



Mi-am intors privirea, nemaisuportand atata fericire si caldura sufleteasca si mi-am fixat ochii pe un cuplu tanar de pe banca de vizavi. Ea sa fii avut vreo 18 ani. Desi in ziua de azi tentatia este sa dai cat mai mult, cu cat iti spune cineva ca pari mai matura, cu atat mai bine, de ce, niciodata n-am inteles. Cred ca fetele astea nu aprecieaza copilaria pe care vor ajunge sa o regrete intr-o zi. Dar, pana sa-si constientizeze cu regret varsta, fata isi odihnea senina capul ei incercanat de atata mascara negru si fard in tonuri reci pe umarul baiatul de vreo 25 de ani.

Baiatul lucra de zor la un mobil ultimul racnet, verificandu-si pesemne ultimele poze xxx achizitionate de pe net. Chipul lui era napadit de sentimente reci, se simtea un strop de plictiseala si oboseala in grimasa ce i-o arunca din cand in cand consoartei lui de banca. Fata, timid, a incercat sa ii intre in voie, dand sa-l sarute, in timp ce el, hipnotizat de imaginile artistice furnizate de mobil, ii zise scurt si senin: "Draga, nu vezi ca am treaba? Ce, acu te gasisi sa fii romantica?" Fata, resemnata ii adresa un: "sigur, iubitule, mai incolo" si isi lua pozitia de mai inainte, meditand probabil la urmatoarea tentativa de-ai atrage atentia baiatul prea prins in tehnologia avansata a gadgetului ce sedea inert in mainile lui.

Imi terminasem tigara de mult si ma apucasem sa o fumez pe a doua. Frigul imi intrase in oase si romantismul imi cauza o durere difuza si incapatanata. Scriitorii mei imi zambeau trist, batraneii se indepartasera, tinandu-se de mana si eu ma gandeam aproape obsesiv la nevoia de romantism pe care o pierdusem. Stiam ca acest sentiment nu mai reprezinta un trend pentru multi dintre noi, cuplul de vizavi, mi-o demonstrase. Dar, refuzam sa accept lucrul acesta. Imi spuneam ca el inca mai dainuie, dar intr-o noua forma, imbunatatita si adaptata secolului nostru.



Romantismul nu poate sa nu mai fie la moda, e un trend ce nu se invecheste. Sau poate greseam, poate chiar se schimbase si adoptase acest chip negru de prea mult mascara si fard de duzina. Un gadget cu poze 3D si un chip imbatranit ce tanjeste dupa iubire pe o banca uitata in seara si infrigurata de ignoranta. Iata romantismul de astazi.

Poate gresesc, poate atmosfera creata nu era una tocmai nimerita. Poate parcul Cismigiu nu mai este ce a fost odata, poate ingerasii in zapada au fost de mult vanturati de vant si rasetele vesele s-au inchis in scriitorii ce ma privesc mirati. Poate am imbatranit eu, cine stie. Cred ca trebuie sa caut in alta parte romantismul, sigur e acolo pe undeva. Ma duc acasa ca sa fac un nou itinerariu, maine imi schimb locatia sau mai bine astept prima zapada, tot timpul romantismul isi face aparitia odata cu prima zapada.

Recomandari

Newsletter Ele.ro

Blog Ele.rochevron_right
Forum Ele.rochevron_right