Soarele de primvara

history_edu ele.ro calendar_month 25 Feb 2008, 11:02
Ma tine timid de mana, abia indrazneste sa-mi vorbeasca, poarta in suflet un zambet vinovat, indelung ascuns si o adiere de vant ne insoteste pe aleile parcului in cautarea unei primvari dezinhibate si lipsite de sens.
Nu mai inteleg ce se intampla. Ieri imi trantea in fata o indiferenta inghitita de lacrimile mele, in timp ce foarte nonsalant cuvintele despartiri isi luau zborul de pe buzele lui, spre orizonturi de ganduri negandite si idei embrionare. Si acum?
"Cum de mai are tupeul sa ma priveasca?" imi spun inciudata cu ochii inrositi de sarea lacrimilor ce mi-a incretit pielea. "Oare a uitat ce-a facut? Parca vroia sa ne despartim? Ce-i veni? Soarele e de vina, sunt sigura!"
Blestematul asta perfect luminos, o masa uniforma care iti usuca lacrimile de pe obraji, lasand in urma o dara abia schitata de mascara, doar el e vinovat. Acest soare, atat de iubit, care va disparea atunci cand imi va fi lumea mai draga, luandu-mi-l de langa mine."
E primavara si totul o ia razna in jur. Soarele se pare ca are puteri mai mari decat vrem noi sa credem. Manipuleaza si indoctrineaza, aduna si dezbina, imprieteneste si uraste atunci cand e suparat. Lumineaza si creaza o panza incandescenta de iluzii din care s-a hranit si El.
Sigur, ma vrea acum, nu si ieri. Ieri nu era soare, ieri erau nori si frig. Mie imi era cald in pofida vantului care imi dezordona parul. Insa lui nu. El era inghetat si nu vroia decat sa ajunga in pat sa se inveleasca cu o patura groasa de lana. Eu nu eram de ajuns, corpul meu se pare ca nu-i incalzea simturile torturate de crivat.
Ii era frig si tanjea dupa un acoperis. A plecat acasa, lasandu-ma pe mine sa inchei socotelile cu vantul. Parul deja mi se incalcise. Peria mea s-a hranit cu multe fire in miez de noapte si lacrimile si-au facut de lucru traversand valea obrajilor mei. Pana la urma totul se termina sub barbie, doar o atingere si totul cade.
Azi e soare si e bine. Azi ii e cald si zambeste. Ma tine de mana tragandu-ma dupa el prin parc. Crede ca am uitat. "A fost doar o faza, iubita! Nu trebuia sa ma bagi in seama". Imi arata un ghiocel firav ce abia vede lumina soarelui pretentios si mi-l face cadou amintand de iubirea ce a fost odata.
Imi vine sa calc in picioare nefericitul ghiocel, imi aminteste de cat de firava eram si eu la inceput. "Acum m-am mai maturizat", imi spun incercand sa nu ma las furata de un fir ce nu poate sta drept.
Nu stiu ce m-a determinat sa cedez, albul petalelor, verdele crud ce ii acopera existenta sau capul cazut intr-o parte ce ii dovedeste vremelnicia ori poate toate la un loc. M-am uitat o clipa in ochii iubitului meu ce se rasfata ca un nou nascut si i-am spus "E primavara, hai sa ne plimbam!".
A avut si la el efect lumina soarelui ce a scos din ghioace ghiocelul inzepezit de gerul impamantenit atatea luni?
Se pare ca da. Primavara totul renaste, inclusiv iubirea lui. Soarele incalzeste inimile inghetate de crivatul iernii si dragostea infloreste timid capatand un iz pregnant de zambila abia imbobocita.
Alte articole despre
Recomandari
Newsletter Ele.ro





Obsedati din toate zarile....
- person
""femeile sunt facute sa fie iubite, nu intelese" - oscar wilde"








