Vanatoarea in dragoste

history_edu ele.ro calendar_month 04 Feb 2008, 12:18
Toti ne ducem la film sa urmarim ultimele comedii romantice aparute. De ce facem lucrul acesta? Oare nu este pentru ca ne place la nebunie sa vedem goana dupa iubire, cum cele doua personaje se urmaresc constant, se indragostesc iremediabil, trec prin situatii critice pentru ca la final sa ramana impreuna?
Tuturor ne place happy-end-urile si de fiecare data parasim sala de cinema cu zambetul pe buze. Dragostea a triumfat si de data aceasta! E asa frumos sa fii indragostit si este atat de frumoasa vanatoarea in iubire.
Suntem bombardati din toate partile cu povesti de dragoste. Inca de mici aflam de printi si printese, de dragoni si de lupta pentru cucerirea inimii fetei de imparat aflate la ananghine. Nu e de mirare ca baietii si fetitele se fugarasc non stop pentru a ajunge sa imparta sendvisurile drept rasplata.
Cred ca mesajul " Si au trait fericiti pana la adanci batraneti" si-a pierdut demult intelesul in mintea noastra, din ce in ce mai multe cupluri fericite si chiar casnicii se destrama. Celebram actul de a vana, incurajam mitul conform caruia sta in natura barbatului sa fie vanator si rolul femeii de a fi vanatul, insa odata terminata aceasta, uitam.
Cred ca este responsabilitatea noastra sa mentinem aceasta vanatoare vie pentru a dezvolta o relatie sanatoasa. Cred ca tocmai aceasta parte face o poveste de dragoste, minunata.
In ultimul timp, din ce in ce mai des, pretinsii indragostiti de la inceput se uita ochii in ochii si isi spun: "Te-am iubit, dar parca nu mai sunt atat de indragostit!" Atunci cand sunt la inceput se gandesc ca raman impreuna pana la adanci batraneti, dar, cu timpul, acest "pana la adanci batraneti" pare a fi din ce in ce mai aproape. Majoritatea cred ca mariajul e ca un loz la loterie, odata castigat premiul cel mare, si celebrat momentul, totul este dat uitarii si normalul isi reintre in gratii.
Romantismul dispare intre doi soti tocmai pentru ca acestia isi neglijeaza propia dragoste. Devin usor usor 2 angajati, 2 parinti, 2 platitori la stat etc. Nu isi mai fac timp pentru a reinvia vanatoare si pentru a se bucura de ea. Sunt atat de prinsi in iuresul cotidian incat uita de aceste amanunte.
Discutile lor nu mai sunt tandre si incitante, totul se rezuma la: cine schimba scutecele etc. O problema atrage dupa sine o alta problema si daca nu se cauta o solutie, cu timpul, lucrurile se inrautatesc si dragostea ofileste. Pentru a face sa creasca din nou mare si frumoasa aceasta iubire, trebuie sa se reinvie aceasta vanatoare.
Pentru a-ti face o imagine cat mai clara despre aceasta "urmarire", intoarce-te putin in copilarie si adu-ti aminte cat iti placea sa te fugaresti cu fetele si baietii (mai ales cu baietii) prin curtea scolii. Pe atunci, cand unui baiat ii placea de o fata, nu se ducea la ea sa ii spuna: "Stii, am niste sentimente profunde fata de tine si as vrea sa te cunosc mai bine". Din contra, o fugarea, o chinuia, o batea la "Leapsa", un joc foarte entuziast si activ.
Ca adulti, ar trebui sa aplicam in casnicie ce am invatat de la "Leapsa". Trebuie sa fim dispusi sa fim vanatori, vanatii si sa nu asteptam sa inceapa celalalt jocul. Trebuie sa invatam sa ne lasam prinsi, dar nu cu una cu doua, pentru ca atunci jocul ar fi prea scurt si si-ar pierde din farmec.
Doar ne distram si vrem sa dureze cat mai mult. Nu cred ca exista cineva caruia sa nu ii placa sa se joace. E atat de amuzant si distractiv. Si nu trebuie sa lasi tot timpul pe celalalt sa fie cel cel prins, in timp se plictiseste si jocul se termina si odata cu el si distractia. Doar nu vrei sa se intample asta, nu?
Alte articole despre













