Visul de a iubi!

Visul de a iubi!
  calendar_month        
Castanele de piatra loveau aprig digul iar apa marii parea mai sarata ca niciodata! Boabe lucioase imi loveau obrajii si eu ma confundam cu gustul marii. Asa m-ai cunoscut, si-am unit iubirea noastra cu ploaia sarutului. Firele de nisip imi managaiau formele fragede iar liniile trupurilor noastre se confundau sub lumina lunii...

Dar din neant a aparut o EA. Ai iubit-o fara remuscari si pareri de rau ca mai apoi sa constati ca ii daruise-si mult prea devreme ceva din ploaia sarutului nostru! Lumina ireala a lunii imi invaluie acum trupul si ma transforma in val. Plutesc usor spre cer caci cenusa nu imi ajunge sa renasc!

Te intorci si ti se pare ca recunosti gustul marii si zgomotul castanelor lovite...rogi divinitatea sa ma mai lase jos doar o clipa...eu raman aici pe cer si clipesc caci astrilor nu le este permis sa planga! Visul tau s-a naruit in luna, mare, sarut si uitare.

Recomandari