Apendicita acuta
history_edu redactia ele.ro calendar_month 27 Apr 2006, 09:31
Desi considerata de multi medici o afectiune chirurgicala "banala", apendicita acuta (in literatura de specialitate nu exista diagnostic de apendicita subacuta sau cronica) este o afectiune ce suscita multiple controverse in privinta diagnosticului cat si a tratamentului si complicatiilor postoperatorii.
Poate sa apara la orice varsta, dar cu incidenta maxima intre 10-30 ani, cu frecventa ceva mai mare la barbati.
Manifestarile clinice sunt foarte variate, putand mima, practic, orice afectiune acuta abdominala, iar evolutia bolii, in afara oricarui gest terapeutic, este agravarea progresiva, de unde rezulta importanta unui diagnostic precoce si instituirea terapiei.
Simptomele cele mai frecvente:
- durere cu debut in epigastru si ulterior in fosa iliaca dreapta,
- aparare musculara,
- greata,
- varsaturi,
- lipsa poftei de mancare,
- febra,
- modificari ale tranzitului intestinal (diaree/constipatie).
Diagnosticul se bazeaza mai ales pe examenul clinic coroborat si cu analizele de laborator, ecografia si laparoscopia diagnostica.
Diagnosticul diferential pune probleme si necesita cunostinte vaste in medicina interna, boli infectioase cat si un chirurg cu experienta.
Dintre bolile chirurgicale care pot fi confundate cu o apendicita amintesc:
- ulcerul perforat,
- colecistita acuta,
- pancreatita acuta,
- neoplasmul de cec,
- diverticulita,
- ocluzia intestinala,
- la femei sarcina ectopica rupta sau patologie ginecologica.
Alte boli ar fi: litiaza renala (colica renala), gastroenterita, pneumonia bazala dreapta, infarctul miocardic, infectii ale tractului respirator superior.
Evolutia apendicitei acute, in absenta tratamentului prompt, este spre peritonita sau abcesul apendicelui cu formarea ulterioara a plastronului apendicular.
O data diagnosticul stabilit, tratamentul este unul singur, si anume interventia chirurgicala ce se poate desfasura clasic sau prin metode moderne, laparoscopic.
Complicatiile postoperatorii sunt multiple, de la infectie la nivelul plagii pana la abcese intraabdominale, fistula stercorala, ocluzie. Acestea presupun spitalizare indelungata a pacientului si uneori reinterventie chirurgicala. Ele pot fi evitate, in majoritatea cazurilor, prin prezentarea pacientului la primele semne clinice intr-un serviciu chirurgical competent.
Alte articole despre
