Principiile homeopatiei

history_edu ele.ro calendar_month 03 Mar 2010, 15:48
Homeopatia, alternativa viabila la metodele medicale conventionale a fost fondata de catre medicul german Christian Samuel Hahnemann, la inceputul secolului XIX.
Definita ca acea parte a nedicinii care utilizeaza legea similitudinii, homeopatia isi fundamenteaza functionarea pe ideea conform careia orice substanta care, in doze mari, provoaca anumite simptojme la o persoana sanataoasa, poate vindeca aceleasi simptome la o persoana bolnava, daca este aplicata in doze mici.
In homeopatie se pune accentul primordial pe simptomatologia prezentata de bolnav si se incearca canalizarea reactiilor organismului pentru eliminarea bolii si insanatosirea organismului.
Poate de aceea o vizita la cabinetul unui speciazlist homeopat nu va semana cu o vizita medicala obisnuita, la fel cum nici interogatoriul medical nu va semana cu o consultatie clasica.
Pacientul va fi intrebat pe langa chestiunile legate strict de boala declansata, despre modul sau de viata. Despre obiceiuri, alimentatie, despre ce ii place sa faca si ce detesta.
Este foarte important ca pacientul sa ofere raspunsuri concrete si sincere, pentru ca medicul homeopat sa poata intocmi o harta a "organismului" cat mai apropiata de realitate.
Cel mai mare avantaj al remediilor homeopate este lipsa totala a toxicitatii, pacientul nefiind supus nici unui risc, iar remediile homeopate putand fi administrate atat copiilor, cat si gravidelor, persoanelor varstnice sau persoanelor cu afectiuni severe.
Homeopatia se bazeaza pe 4 principii fundamentale:
Principiul similitudinii.
Acest principiu reprezinta cheia practicii homeopatice. Bolnavii vor fi astfel vindecati prin administrarea unei substante care, paradoxal, insa in alta doza, a dus la declansarea in organism, a simptomelor bolii.
Astfel, un pacient cu insomnie va fi tratat homeopatic cu o substanta pe baza de...cafea!
Principiul dilutiei infinitezimale.
Folosirea dilutiilor mari inlatura la pacient reactiile adverse periculoase si permite utilizarea unor substante active chiar foarte toxice, al caror efect agresiv dispare, ramanand doar cel terapeutic.
Principiul dinamizarii.
O substanta trece din starea materiala in cea avansata, de dispersiune corpusculara, in urma dilutiilor succesive, pastrandu-si totusi nealterala informatia inscrisa in camp si efectul terapeutic.
Din acest punct de vedere remediul homeopatic nu mai are nimic in comun cu medicamentul alopat cu care ar putea fi asemanat.
Principiul individualizarii.
Aceeasi substanta, in aceeasi doza, poate avea efecte diferite, aplicata pe pacienti diferiti. De aici si minutioasa "fisa personala" intocmita fiecarui pacient tratat cu ajutorul unui remediu homeopat.
Conturarea precisa a tabloului simptomatic al pacientului respectiv conduce la determinarea organismului, ca intreg, sa vindece afectiunea de care sufera, prin stimularea reactiilor proprii.
Alte articole despre













