Depresia si implicatiile ei

ele.ro 28 Oct 2004, 16:15

Fiecare individ are propria personalitate care il face unic si nerepetabil in felul de a fi, de a gandi si de a simti. Fiecare om dispune de un potential nativ, de o zestre ereditara si preia sub influentele lumii inconjuratoare anumite modele de comportament si de gandire.

Formarea personalitatii depinde deci de ereditate, de mediu dar si de educatie; bazele personalitatii se pun in primii ani de viata. Doar prin educatie adecvata omul isi poate insusi normele morale elementare care ii asigura supravietuirea in societatea in care s-a nascut. La finalul procesului de socializare, un individ independent si responsabil este capabil sa se relationeze, adapteze sau integreze social. Dar cum nu intotdeauna lucrurile urmeaza cursul firesc, avem de-aface cu o tranzitie spre procesul de socializare. In acest fel iau nastere tulburarile de personalitate.

O educatie prea rigida, punitiva, poate perturba procesul normal de maturizare, infatuarea, supraaprecierile si fanteziile exagerate afecteaza personalitatea individului, capacitatea acestuia de relationare, afectivitatea cat si perceptia asupra sa si asupra lumii.

Putem spune despre cineva ca are o tulburare de personalitate sau este "o personalitate dificila"cand unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilor, cauzand astfel suferinta propriei persoane, a celorlalti si adesea a amandurora.

Un prim obiectiv al acestui articol este acela de a a va ajuta in confruntarea cu o o astfel de personalitate dificila (pe care o puteti descoperi in propriul anturaj, familial cat si profesional). Al doilea obiectiv ar fi acela de a va ajuta sa va cunosteti mai bine, in cazul in care sesizati la propria persoana unele din trasaturile personalitatii pe care urmeaza sa o dezvaluim impreuna.

PRSONALITATEA DEPRESIVA

Mai intai, sa "facem cunostinta" cu o astfel de personalitate, in ce consta ea, cum se manifesta sau care sunt cele mai importante caracteristici ale ei.
Voi incepe prin a va spune ca o persoana care sufera de o astfel de tulburare nu vede viata prea in roz, nu are o parere prea buna despre sine si nu are catusi de putina incredere in viitor - viitor pe care-l percepe ca fiind amenintator atat pentru ea, cat si pentru cei apropiati.

Am putea spune ca o astfel de persoana are o tripla viziune negativa:
- viziune negativa asupra propriei persoane (exemplu:nu sunt la inaltimea asteptarilor celorlalti)
- viziune negativa asupra lumii (exemplu: lumea in care traim este prea cruda si nedreapta)
- viziune negativa asupra viitorului (exemplu: pe mine si pe cei dragi nu ne asteapta nimic bun).
Aceasta tripla viziune negativa este numita de specialisti "triada depresiva", care poate fi regasita atat la persoanele care sufera de o depresie acuta, cat si in cazul celor cu o intensitate variabila de depresie.
Daca am intra in contact cu o astfel de persoana si am asculta-o vorbind, am regasi in discursul ei sentimentul unei "vieti dificile", in care totul este truda si multa suferinta. Sentimentul de vulnerabilitate, faptul ca se simte mai slaba decat ceilalti, lipsa de initiativa sunt cateva din trasaturile acestei tulburari de personalitate. Astfel de persoane nu cauta placere - fie pentru ca efortul initial le inspaimanta, fie pentru ca in virtutea pesimismului lor nu se asteapta la nimic bun.

Pe scurt, iata cateva din trasaturile caracteristice tulburarii depresive:
- pesimism - in orice situatie s-ar afla ei vad doar latura sumbra a lucrurilor, eventuale riscuri si supraevalueaza aspectul negativ minimalizand-ul pe cel pozitiv;
- dispozitie trista - de obicei persoana este posaca si trista chiar si cand nu trece prin evenimente care ar putea explica aceste stari;
- incapabili de a trai satisfactia - nu resimte placerea nici in cadrul unor activitati/situatii considerate in mod normal agreabile (evenimente fericite ca zile de nastere, nunti, etc);
-a utodepreciere - nu se simte "la inaltime", nutreste sentimente de inadaptabilitate ori de culpabilitate (chiar si atunci cand i se aduc aprecieri);
- grija excesiva - traita sub spectrul invizibil al riscului si al esecului

O intrebare vadita ar fi ce anume determina o persoana sa se simta asfel, sa gandeasca asa? Ei bine, exista dovezi indiscutabile ca un rol important il joaca ereditatea; de multe ori in anturajul familial al unei persoane depresive gasim rude mai mult sau mai putin indepartate care au avut episoade depresive majore. Dar nici rolul educatiei nu trebuie subestimat. Tot ceea ce intr-o educatie contribuie la a-l face pe copil sa aiba o proasta imagine despre sine sporeste riscul ca acesta sa dezvolte o personalitate depresiva, cu atat mai mult cu cat acesta este predispus biologic. Acele educatii traditionaliste in care copilului ii sunt impuse idealuri de perfectiune pe care el nu le poate atinge ii pot induce sentimente de culpabilitate si de insuficienta. Deasemenea, un cuvant de spus il au si diversele evenimente nefericite de viata traite de o persoana (pierderea cuiva drag si foarte apropiat) care pot favoriza declansarea tulburarii.

Depresia afecteaza deopotriva femei si barbati, dar potrivit studiilor, are o frecventa mai mare in randul femeilor. In ceea ce priveste debutul ei, nu se poate spune cu certitudine o varsta concreta, doar ca ar putea apare pe la inceputul varstei adulte. Din punct de vedere al evolutiei - netratarea la timp si in mod adecvat poate duce la cronicizare cat si la asocierea cu alte tulburari.

Cum sa ne comportam cu astfel de persoane - iata cateva recomandari care pot da rezultate bune:
- in orice discutie trebuie sa le atrageti atentia asupra aspectelor pozitive ale lucrurilor si sa le accentuati
- sa le antrenati in activitati agreabile, distractive, dar fara a exagera (in fata unui refuz repetat din partea persoanei renuntati pe moment, dar reveniti cu noi argumente subliniind ca nu are decat de castigat si ca nimic rau nu i se poate intampla)
- sa va aratati consideratia fata de ele in mod adecvat, cu conditia sa fiti cat mai sinceri; zi de zi, o usoara remarca pozitiva la adresa lor ii va mai alimenta putin stima se sine, chiar daca nu observa acest lucru pe moment.
- sa le indemnati sa consulte un specialist - este nevoie de timp si diplomatie pentru a determina o persoana depresiva sa consulte un specialist, pentru ca ea nu considera ca ar suferi sau ca este ceva in neregula cu ea.

Ca si remedii sunt recomandate deopotriva psihoterapiile, cat si tratamentul medicamentos (antidepresive) sau ambele deopotriva.
Cert este ca depresia netratata are un pret uman si economic; medicina si psihologia nu ofera solutii miraculoase ci doar remedii adesea eficiente.

Este cunoscuta rezistenta persoanelor depresive asupra ajutorului care le-ar putea fi oferit de un specialist, dar nu din rea vointa ci doar pentru ca ele nici nu se percep ca fiind bolnave. De aceea este nerecomandat sa li se faca morala ("n-ai deloc vointa", "prea vezi totul in negru"), sa li se spuna "trezeste-te odata" sau "aduna-te" sau sa te lasi atras in marasmul lor impartasindu-le pesimismul.

Implicatiile unei astfel de tulburari netratate sunt, cred, evidente: izolare, desocializare, stres, lipsa de relaxare, incapacitatea de a lua o decizie, ancorare in trecut cu accent pe esec si greseli - toate acestea avand impact atat asupra celui in cauza cat si asupra celor apropiati lui. De aceea se impune aici un sfat: este nevoie de un specialist, fie el psihoterapeut, psihiatru, sau pentru inceput chiar de un medic generalist.

Pornind de la cele spuse mai sus, pentru a descoperi daca aveti "trasaturi de personalitate depresiva", va pun la dispozitie un test simplu, cu cateva intrebari.