Interviu dr. Simina Munteanu - Nevoia versus teama de schimbare - partea I

history_edu ele.ro calendar_month 10 Iun 2013, 09:19 update 10 Iun 2013, ora: 09:34 photo_cameraTeama de schimbare.
Cu totii ne confruntam la un moment dat cu schimbarea. Fie ca este vorba de viata profesionala, fie ca ea se intampla in viata personala, schimbarea are rolul ei bine definit in progres.
Insa de multe ori amanam schimbarile voluntare, chiar daca ele sunt necesare. Din teama, din comoditate, din imaturitate? Care este adevaratul motiv?
La toate aceste intrebari ne raspunde dr. Simina Munteanu, psiholog clinician Mental Health Clinic:
Ele.ro: Ce rol are schimbarea in viata noastra? Este semn de inconsecventa sau maturizare?
Dr. Simina Munteanu: Schimbarea defineste natura umana. Se spune ca nu poti sa nu te schimbi. Creierul nostru intra zilnic in contact cu zeci de informatii care provin atat din mediul exterior cat si din cel interior, pe care le proceseaza si transfoma in raspunsuri si decizii comportamentale orientate atat spre propria persoana cat si spre ceilalti.
Dorite sau nedorite, lent sau brusc, de mica sau mare anvergura, schimbarile apar tot timpul in viata noastra, ca rezultat al modului in care ne este organizat sistemul nervos.
Prin urmare, schimbarile sunt efectele inerente ale felului in care functionam. Daca sunt pozitive sau negative, tine de atitudinea noastra fata de ele si felul in care participam la producerea lor.
O schimbare este considerata a fi nedorita atunci cand persoana nu isi constientizeaza responsabilitatea pentru crearea ei si participa la proces mai mult sau mai putin constient. De pilda, atunci cand cineva este anuntat ca va fi mutat pe un alt post, la un nivel inferior fata de cel asteptat, traieste o schimbare negativa.
Cu toate acestea, faptul in sine este neutru. Interpretat ca un eveniment de viata negativ, va fi considerat un esec. Luat ca o consecinta a interactiunii dintre propriile comportamente si dinamica locului de munca, va fi o experienta de invatare pozitiva, orientata spre schimbarea strategiilor de adaptare.
Deciziile care nu ne aduc schimbarile dorite creeaza genul de situatie in care traim sentimentul ca nimic nu se intampla, nimic nu se schimba. Si totusi, aceasta este o evaluare globala care ignora microschimbarile ce antreneaza treptat o schimbare de proportii mai mari.
Exista situatii in care deciziile luate produc schimbari ce se anuleaza reciproc, lasand impresia unui comportament lipsit de consecventa. Cel mai probabil, acele decizii nu sunt orientate spre solutionarea problemelor reale cu care se confrunta o persoana.
De exemplu, atunci cand intr-o relatie fiind, traim sentimentul ca ceva nu este in regula si in loc sa aflam care sunt adevaratele probleme, ne antrenam in activitati comune menite sa ascunda sentimentul de disconfort, rezultatul nu poate fi decat unul contradictoriu si lipsit de o consistenta reala.
Daca schimbarea tine de inconsecventa sau maturizare, aste ne-o poate spune doar analiza longitudinala a istoriei de viata. Daca schimbarile ne-au condus spre o crestere constanta, spre o intelegere mai profunda a semnificatiei evenimentelor din viata noastra, putem vorbi despre o coerenta si fluenta fireasca procesului de maturizare.
Daca dimpotriva, ne conduc spre diverse domenii, locuri, relatii, din care apoi ne intoarcem pentru a o lua de la capat, este destul de probabil sa ne aflam fata in fata cu o inconsecventa datorata necunoasterii adevaratelor probleme pe care la avem de solutionat.
Ele.ro: Alegerile ne obliga sa ne cunoastem mai bine pentru a sti ce ne dorim cu adevarat. Tocmai din acest motiv teama de schimbare capata uneori proportii clinice. Ce e de facut?
Dr. Simina Munteanu: Adevarul despre noi este puternic protejat de mecanismele de aparare ale eului, chiar si fata de demersurile noastre constiente spre autocunoastere. Paradoxul oricarui mecanism de aparare este acela ca el creeaza si intareste tocmai ceea ce apara.
De pilda, imi este teama ca daca ii voi spune partenerului meu ceea ce ma deranjeaza in relatia noastra, s-ar putea sa se supere si sa ma paraseasca. Prin urmare, aleg sa imi reprim sentimentele de frustrare si in acest fel mi-am intarit convingerea ca am procedat corect si m-am protejat de o eventuala despartire.
Doar ca materialul reprimat va gasi alte modalitati prin care sa iasa la suprafata, si cu cat teama este mai extinsa, cu atat sunt mai mari sansele ca anumite comportamente inconstient ghidate de acesta, sa conduca spre indeplinirea temerilor.
Insa mecanismul de aparare prin reprimare va fi ferit de constientizarea faptului ca este principalul responsabil de producerea despartirii, iar aceasta va fi pusa in baza altor motive.
Mecanismele de aparare sunt construite in primul an de viata, cand bebelusul isi stabileste coordonatele bazei de atasament si siguranta, ceea ce devine un model neuronal transformat in strategie de adaptare la viata. Tot ce traieste ulterior va fi filtrat prin acest model. Prin urmare, atingerea lui in perioada adulta, va fi traita ca o chestiune de supravietuire.
Solutia este cunoasterea fricilor si a modalitatilor prin care acestea sunt protejate si astfel mentinute constante si vii.
Psihoterapia ofera in acest sens multiple solutii care conduc persoana spre o cunoastere de sine acceptata in interiorul modelului intern de lucru, urmand ca urmatorul pas sa fie acela al integrarii noilor informatii ce schimba aceste modele, le actualizeaza si le confera o noua perspectiva, adaptata obiectivului sanatatii mintale.
Citeste si a doua parte a interviului !
Interviu realizat de Diana Paunescu
Alte articole despre













