Vinul, in antichitate si in Evul Mediu

Vinul, in antichitate si in Evul Mediu
  calendar_month        
Vinul este una dintre cele mai populare băuturi atât din zilele noastre, cât și din punct de vedere istoric. Cea mai veche dovadă pe care o avem despre cultivarea strugurilor și fermentarea supravegheată a sucului acestora datează din 6000 î.Hr. în vechiul Orient Mijlociu. De atunci până la sfârșitul secolului al XIX-lea, vinul nu a fost chiar băutura plină de farmec de astăzi. Odinioară, vinul nu era chiar o delicatesă, așa cum e azi. Conform standardelor actuale, cele mai bune vinuri de demult erau destul de proste, iar cele proaste... erau aproape de nebăut. Cu scopul de a-i schimba gustul, de-a lungul timpului în vin au fost adăugate diverse ingrediente, de la apă până la ierburi sau condimente.

La început, vinul a fost o băutură șamanică datorită puterilor sale „îmbătătoare”. Asta fără a uita de efectele sale afrodisiace. De asemenea, de mii de ani, vinul a fost folosit ca medicament și antiseptic (nici bacteriilor de dinainte, nici celor de acum nu le place să trăiască în medii etilice) și a fost, dintotdeauna, o băutură a castelor superioare. Doar cei bogați și-au permis să aibă vin în casele lor în zile de sărbătoare.

Am spus deja despre efectele afrodisiace? În sprijinul acestei afirmații, putem aduce o anecdotă din istoria vinului: în 1251, oaspeții la nunta lui Alexandru al III-lea al Scoției au băut echivalentul a 135.000 de sticle de vin, doar cât să ajute la digestia celor 60.000 de heringi, 1.300 de căprioare, 7.000 de pui, 170 de mistreți și cele aproape 70.000 de pâini pe care oaspeții mai sus menționați ai lui Alexandru le-au avut la dispoziție.

Egiptenii, cu multe secole înainte de a se converti la islam și a li se interzice să bea mustul de struguri fermentat, au lăsat deja dovezi ale consumului de vin pe pereții mormintelor lor. Faraonilor nu le-au lipsit amforele pline de vin cu care erau înmormântați, astfel încât să-și poată cinsti oaspeții și în viața de apoi. Răspândirea Islamului a dus la dispariția aproape tuturor podgoriilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Un istoric a spus că „popoarele Mediteranei au început să iasă din sălbăticie când au învățat să cultive măslinul și vița de vie”. Lucrul cu adevărat curios este că istoricul și militarul atenian Tucidide a spus-o în secolul al V-lea î.Hr.

Grecii susțineau că e o autentică barbaritate să îndrăznești să bei vinul nediluat.

Cu toate acestea, vinul a avut un efect puternic asupra minții și comportamentului uman. Băutul cu scopul de a te îmbăta (lucru care se practică și astăzi) a fost mereu seducător pentru toate popoarele mediteraneene. De altfel, grecii și-au vândut vinurile cât de departe au putut. Se estimează că fragmente din amforele depozitate într-o zonă de pe fundul râului Sena din nordul Franței reprezintă între 5 și 10 milioane de litri de vin.

Grecii obișnuiau să fermenteze vinul în butoaie căptușite cu rășină de pin, căutând să înmoaie gustul vinului și a-i oferi o durabilitate mai lungă. Astăzi, dacă guști un vin de această origine „retsina” grecesc, o să simți aromele acelor vinuri de demult.

Romanii, mereu atât de moderni și sofisticați, au fost capabili să îmbătrânească un vin timp de douăzeci de ani când au sigilat amforele cu ceară și le-au marcat cu anul, producătorul, podgoria și chiar tipul de struguri și aproape că îndeplineau de pe atunci cerințele directivelor Uniunii Europene. Dacă le-ar fi trecut prin minte, ar fi creat o Denumire de Origine pentru cel mai faimos vin al lor: vinul alb dulce Falerno, făcut din struguri Aglianico și Greco, crescuți pe versanții Muntelui Falerno, aproape de Napoli. In ziua de azi gasesti vin si in supermarket dar si in magazinele de profil.

În evul mediu, calitatea vinului în Europa a suferit mult. Vinul a supraviețuit cumva datoită nevoii de el în sacramentele creștine. Ca atare, nu lipsea din nicio mănăstire. Nu lipsea nici din rațiile soldaților, calitatea apei potabile în epocă fiind una riscantă pentru sănătate. Se știa de atunci că mai bun e un vin prost decât o apă murdară!
Recomandari