Cat de etica este medicina de azi?

Cat de etica este medicina de azi?
  calendar_month        
Stiinta in slujba sanatatii omului este una dintre marile dorinte ale societatii contemporane. Progresele stiintifice in general, dar in mod special cele inregistrate de lumea medicala, au fost receptate cu deosebit interes de marele public.

Ne mandrim cu realizarile din domeniul medical asa cum facem si cu rezultatele sportivilor nostri in competitiile internationale.

De ceva vreme, presa se implica serios in mediatizarea unor cazuri deosebite, rezolvate prin diferite procedee medicale si chirurgicale de ultima ora. Sa fie oare si o competitie in domeniul medical, in sensul obtinerii sau depasirii unor recorduri mondiale? In ce fel? Iata cateva exemple (unele probabil va suna foarte cunoscut): Cat de multe organe se pot transplanta unui om pentru a-l mentine in viata? Care este cel mai mare numar de zile de coma dupa care un bolnav si-a revenit? Care este cel mai mare numar de copii nascuti la o singura sarcina (sextupleti, septupleti, etc)? Care este cea mai lunga perioada de supravietuire a unui bolnav cu cancer? Cat cantarea cea mai mare tumora extirpata? Care este cea mai inaintata varsta la care o femeie mai poate fi insarcinata si naste copii?

Stiinta poate impinge dincolo de orice limite toate situatiile speciale enumerate mai sus, care altfel ar fi existat oricum in istoria medicinei, dar cu performante mai reduse, tinand exclusiv de capacitatile corpului uman, diferite de la individ la individ. Insa cercetatorii vor sa creeze si ei miracole. Vor sa imbunatateasca, sa modifice cu orice pret performantele biologice ale omului.

Ganditi-va numai la exemplul femeii din Romania, care a ajuns la 67 de ani sa fie insarcinata si sa nasca (prin cezariana) un copil, dupa ce initial ar fi urmat sa aiba chiar tripleti! Pe langa vointa de necontestat a femeii, sa existe oare, in cazul cadrelor medicale, optiunea "stiinta de dragul stiintei, de dragul experimentului"?

Sa analizam un anumit aspect al acestiu caz: ovocitele mai puteau fi recoltate de la femeia de 67 de ani? Daca nu, atunci pentru fertilizarea in vitro s-ar fi folosit celule sexuale provenite de la alti donatori, iar femeia de 67 de ani ar fi fost o mama-purtatoare, varianta in care copilul nu ii "apartine" din punct de vedere genetic!
Sunt numeroase asemenea situatii in SUA si in alte tari in care se practica implantarea de embrioni in uterul femeilor care doresc sa aiba copii.

Exista cupluri care recurg la inseminare artificiala, alteori la fecundarea in vitro. O situatie care pare rezonabila este aceea in care celulele sexuale (ovocite si spermatozoizi), recoltate si utilizate in procesul fecundarii in vitro, apartin chiar celor doi membri ai cuplului care-si doreste un copil. Nu este insa asa intotdeauna, iar cazurile in care se folosesc embrioni rezultati din alte celule decat ale cuplului solicitant se inmultesc.

In urma cu mai bine de 14 ani, un renumit genetician roman, adevarat vizionar, Prof.Dr.Constantin Maximilian dezbatea asemenea probleme la cursurile sale, le analiza din punct de vedere bioetic. Uneori mentiona faptul ca nu suntem departe de momentul in care anumite femei care-si doresc un copil vor merge la o banca de sperma si vor alege "tatal copilului" in functie de: coeficientul de inteligenta, rasa, culoarea ochilor, culoarea parului, inaltime...Apoi vor alege si sexul copilului, selectand spermatozoizii. Iata cum o viitoare mama poate "controla" anumite aspecte ale sarcinii, apeland la asemenea "servicii" medicale.



Sa nu uitam insa ca exista si un pol opus revolutiei tehnologice in medicina, din pacate un pol "negativ" bine reprezentat in Romania si in alte tari asemenea ei.
Vrem fertilizare in vitro si alte metode revolutionare in obstetrica-ginecologie, dar ne confruntam in continuare cu lipsa de planning familial, cu inmultirea bolilor cu transmitere sexuala, lipsa de educatie privind contraceptia, abandonul sugarilor, inmultirea avorturilor la cerere, dar si cresterea numarului de avorturi spontane si nasteri premature sau a problemelor ginecologice la tinere.

In maternitati, lipsa de interes, de daruire a personalului, conditiile jalnice de igiena pun in pericol viata mamelor si a nou-nascutilor, care uneori se pierd nejustificat in primele zile dupa nastere, din cauze aparent necunoscute. Au fost deja prezentate in presa situatii de acest fel, cazuri tragice aparute in maternitatile din Romania in ultimii doi ani.
Ce spune etica medicala?
Cum ar trebui sa procedeze institutiile medicale implicate in ingrijirea femeilor gravide, a mamelor si a copiilor?
Care ar trebui sa fie raportul fertilizare in vitro, medicina experimentala fata de asistenta sanitara uzuala de care trebuie sa beneficieze conform legii orice gravida?
Ar putea deveni pentru medicii specialisti mai importante cazurile speciale, in asa fel incat ei sa trateze superficial o gravida "obisnuita", care a ramas insarcinata, fara tratament?

Doamnelor, domnisoarelor, va invitam sa va exprimati deschis opinia.
Ce credeti, medicina de varf in Romania ar putea sa fie doar o poleiala, un ambalaj frumos colorat sub care se ascund deficientele grave in asistenta medicala primara?
Sunteti multumite de calitatea actului medical in obstetrica-ginecologie?
Asteptam comentariile dumneavoastra!

Recomandari