De CRACIUN imi doresc un semn divin

De CRACIUN imi doresc un semn divin
  calendar_month        
Eram intr-o statie de autobuz si priveam pierduta intr-o vitrina.

Undeva pe un fundal rosu era scris cu litere mari albe ca de zapada: "Ce-ti doresti tu de Craciun?".

Citesc acea intrebarea o data, de doua ori, de trei ori, de....miiii de ori si nu inteleg ce inseamna. Nu mi dau seama ce este cu mine, incep sa-mi simt corpul de parca cuvintele acelea intra in mine cu putere, aproape ca ma doare.

Imi vajaie capul si nu mai stiu de mine, nu mi e foame, nu-mi e sete, nu mai stiu sa scriu, nu mai stiu sa citesc.

Cuvintele nu-mi ies din gura, am senzatia unei ameteli permanente, a unei minti tulburi cufundata intr-un nor de ceata gros si mat care ma apasa pe suflet si nu ma lasa sa respir.

Nu inteleg ce este cu mine si deodata prin ceata compacta din mintea mea strabate o voce cunoscuta care spune niste cuvinte pe care nu le inteleg: "de sarbatori ma duc la fratele meu in Belgia". Vocea imi pare cunoscuta, si totusi, cine este omul care a rostit acele cuvintele?

Nu-i cunosc decat timbrul vocii, in rest... In rest pare un strain, un strain rece si rau, un om egoist si limitat, un om care e departe, departe de mine de sufeltul meu, de visele mele, de sperantele mele, de viata mea, de iubirea mea... si inca nauca imi dau seama ca vocea seamana cu..., de unde o stiu eu?, unde am mai auzit-o?, seamna cu... cu cea a prietenului meu, a omului care avea cea mai mare importanta pentru mine, a omului cu care speram din toata fiinta mea sa ne petrecem sarbatorile impreuna, a omului care....

Doamne! Unde am gresit? Ce s-a intamplat? Am vorbit cu acelasi om pentru care pana mai ieri credeam ca insemn totul? E omul langa care vroiam sa-mi petrec tot restul vietii?? E omul la care ma trezec cu gandul in fiecare dimineata?

E omul pentru care ma bucur cand e fericit si ma doare cand e trist? E omul ale carui neimpliniri ma ranesc pe mine? E omul caruia eu ii doresc tot binele din lume? E omul la care ma gandesc si visez zi de zi, de zeci de ori? E omul la ale carui bip-uri dimineata si seara, zambesc si imi incalzesc sufletul ?

Ceata incepe sa se ridice si imi dau seama ca acum ma trezesc la viata, ca acele cuvinte le-am auzit ieri si realizez ca ele, cuvintele, sunt sursa naucirii mele. Ma simt de parca a dat trenul peste mine, asa ca in filmele cu fantome cand trece prin tine cu totul, te izbeste de nu mai stii de tine, dar trece mai departe si tu, desi, ramai in piciare esti nauc si cu o imensa durere.

Ma trezesc la viata si-mi amintesc ca iubeam un om, care era plecat de langa mine, pe care-l asteptam cu cea mai mare nerabdare sa se intoarca si cu cea mai mare speranta ca va putea veni macar de sarbatori sa fim iar alturi unul langa altul, cu cea mai puternica dorinta sa-l iubesc....

Si brusc bomba: "de sarbatori ma duc la fratele meu in Belgia". Dar acum inteleg cuvintele. Inteleg ca EU nu exist in fraza aceea si nici in sufletul lui, ca sentimentele lui nu exista, ca omul care il iubeam nu exista, ca viata NOASTRA nu exista, ca EU NU EXIST PENTRU EL.

Urechile imi tiuie, mintea se limpezeste, gatul il simt uscat, amorteala trupului incepe sa se imprastie si simt o imensa durere parca si fizic, sufletul ma doare din ce in ce mai tare si-mi vine sa urlu, sa-mi strig durerea pe strazi si sufletul dezamagit imi plange cu lacrimi de foc de trupul meu rece si nemiscat din fata virtrii.

Doamne unde am gresit? Ca am indraznit sa sper? Dar un om fara speranta e un om mort. Am sperat prea mult? Sau totul a fost doar un vis pe care l-am trait SINGURA, o amagire cu care m-am amagit singura?



Cateva momente parca nu mai gandesc nimic, nu mai simt nimic, doar un vid puternic in minte si in trup si apoi incep sa inteleg. Eu am ales gresit, am ales doar cu sufletul si acea alegere mi-a apartinut doar mie asa cum aceasta durere im apartine DOAR mie.

Am ales, nu un om, ci o amagire, un manunchi de sperante si vise pe care mi le-am pus in persoana lui, am vrut sa cred ca el este omul alaturi de care pot sa-mi implinesc visele.
Am vrut sa cred ca e omul care merita sa-mi petrece Craciunul langa el fericita si implinita.

Ce-mi doresc eu de Craciun......?!?! Incep sa inteleg acea intrebarea cu litere de nea pe un fundual rosu.

Incep sa inteleg ce mi s-a intamplat si incep sa simt acut ce ar fi bine sa-mi aduca Craciunul: imi doresc linistea sufleteasca si un semn divin prin care sa inteleg ce trebuie sa fac mai departe, un semn care sa ma ajute sa fac alegerea potrivita.

M-am decis de CRACIUN imi doresc un semn divin care sa faca sa inteleg, atunci cand am sa-l intalnesc, ca el este omul care nu ma va face sa plang, simtind pe propria-mi piele intelepciunea cuvintelor:
"nimeni nu merita sa plangi pentru el, iar cine merita nu te va face sa plangi niciodata."

Recomandari

Newsletter Ele.ro

admitere 2008: facultati, candidati, secretariate sau oferta educationala - ce te-a enervat cel mai tare?
  • person

    "lucrul cu adevarat criminal e sa faci o persoana sa creada ca e unica pe care o vei iubi vreodata"

Blog Ele.rochevron_right
Forum Ele.rochevron_right