Despre promiscuitatea de zi cu zi

Despre promiscuitatea de zi cu zi
  calendar_month        
Suntem obisnuiti sa intelegem termenul de promiscuitate prin convietuirea in conditii de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. Ne gandim imediat la paturi ale societatii care nu au nimic in comun cu moralitatea, cu virtutile sau cu institutiile sociale: prostituate, drogati, criminali, oameni de la marginea societatii.

Eu nu voi vorbi despre acea promiscuitate, ci voi vorbi despre promiscuitatea vietii noastre de zi cu zi, despre mizeria si imoralitatea sufletelor si vietilor noastre, pe care o putem denumi altfel, o putem infatisa in complicate fraze impanate cu citate filosofice menite a o legitima, intr-un proces de ascundere a gunoiului sub covorul unei moralitati ieftine.

Sa luam un caz la intamplare din multele pe care le-am intalnit in jurul meu. El si ea, o eterna poveste acum spusa poate altfel. El e tanar, are o cariera de sportiv pe undeva prin lume, e vestit pentru petreceri si femei. Ea ramane insarcinata, si "lumea" spune ca a facut-o intentionat. Ea apeleaza la morala, nu vrea sa renunte la copil, se pare ca e impotriva principiilor in care a fost crescuta, si familia o sustine. Drept urmare, el o ia in casatorie, pentru ca sa isi indeplineasca datoria de tata. Timpul a trecut, copilul a crescut, cariera sportiva este de domeniul trecutului, posibilele trofee fiind inlocuite cu o oarecare activitate mundana menita sa intretina familia. El se simte inselat de viata, nu reuseste sa isi gaseasca o activitate intens producatoare de bani, ca doar cariera sportiva nu iti ofera foarte multe calificari. O invinuieste pe ea fiindca i-a distrus viitorul. Ea il invinuieste fiindca nu e destul de barbat ca sa o intretina ca pe vremuri, cand contractele din sport ii aduceau bani garla. Toata lumea stie calvarul in care se chinuie cei doi, dar nimeni nu spune nimic pe fata. In spatele lor barfele nu inceteaza. Nu spune nici despre faptul ca ea il trateaza cu un dispret vizibil si pentru un orb, nici despre faptul ca el o insala cu oricine ii vine in cale si e disponibila.

Ma intreb acum retoric, fiindca nu ma simt investita ca detinatoare a adevarului suprem, cine este responsabil de aceasta? promiscuitate? Moralitatea care tinde sa apara si sa dispara in functie de interesul fiecaruia? Unde era acea morala care nu a lasat-o pe ea sa avorteze, in momentul in care s-a culcat cu el, incalcand-o cu atata usurinta? se pare ca nu era la datorie, rusine ei! Iar fapta lui atat de morala de a-si recunoaste copilul justifica modul de aplicare - casatoria cu ea si renuntarea la viitorul pe care il avea? Justifica in continuare o casatorie de fatada in care ambii se complac si arunca vina unul pe altul? Sau toate acestea sunt doar un exemplu de mizerie umana datorata unui preaplin de moralitate si a unei lipse acute de responsabilitate fata de ei ca persoane care au o singura viata de trait.

Sa luam acum un alt caz, tot un el si o ea. Se casatoresc din dragoste, au copii. Toate bune si frumoase, un singur impediment: el bea. Dar stiti cum se spune, daca e barbat, sa bea, ca doar toti fac asa ceva! Linia de demarcatie intre normalitate si anormalitate in aceasta problema apare cand el incepe sa o bata si sa o acuze de tot felul de lucruri. Gelozia bat-o vina! Lucrurile continua asa ani si ani. Copiii cresc, copilaria le e marcata de violenta familiala, si incep sa caute un refugiu in afara. Urmeaza clasicele probleme cu scoala, cu drogurile, cu gastile in care intra. Nimic nu mai ajunge insa la cei doi, prea prinsi in cercul vicios al alcoolului pe care nu mai reusesc sa il sparga. Lucrul de neinteles in aceasta poveste este ca nu au facut nimic la primele semne de violenta. Cat de greu este sa iti dai seama la inceputul unei relatii ca partenerul are o inclinatie vizibila catre violenta si alcool? La prima betie urmata de o palma nu este suficient de clar? Se poate accepta o scuza in cazul unei incalcari atat de evidente a demnitatii unei persoane? Se poate accepta de la cel care spune ca te iubeste o bataie zdravana urmata de spitalizare? Se pare ca da.



Eu nu as fi foarte dura cu respectiva pereche, daca ar fi vorba doar de el si ea. Ca doar sunt majori si vaccinati, deci, teoretic, responsabili de propriile lor fapte. Dar la mijloc sunt prinsi in cele mai multe cazuri copii. Viitorul tarii, acele mogaldete umane care nu au aparare si care pana la urma nu au facut cerere speciala sa vina pe lume. Inteleg dreptul fiecarei persoane de a-si face rau intentionat daca are pofta, dar nu inteleg arogarea dreptului de a face rau unei alte fiinte, mai ales unor copii care nu au nici o vina. Si lista exemplelor din viata de zi cu zi, atat de pline de promiscuitate, de mizerie, si moralitate prost inteleasa ar putea continua. Iar clasica explicatie: "asa e viata, asa se intampla peste tot, de ce ar fi in cazul meu altfel?" este mult prea uzitata. Suntem inconjurati de existente tragice, nu atat prin continutul lor, ci prin lipsa puterii de a renunta la ele. Suntem inconjurati de tratamente simtomatice a problemelor si de lipsa de curaj de a renunta la sursa lor, intr-o lume de struti, mai mari sau mai mici, cu capurile adanc infundate in nisip.

Recomandari