Doar de sarbatori?

Doar de sarbatori?
  calendar_month        
Desi sarbatoarea Sfantului Paste a trecut, inca suntem in saptamana luminata... Iar in interiorul nostru simtim cum se petrece ceva magic. Simtim ceva deosebit ca si cum lumina sfanta inca mai arde in noi cu o flacara molcova dar sigura. Mocneste usor, ne umple de caldura si ne incanta visele... Sa fie oare acea flacara a sperantei, credintei si nadejdei care ne leaga pe toti?

89066.jpg

Acum vrem ca dragostea noastra fata de tot ceea ce ne inconjoara sa-si intre in drepturi mai mult decat oricand. Vrem sa daruim si vrem sa primim aceeasi caldura sufleteasca, pe care majoritatea dintre noi e gata sa o emane. Am vrea sa ne zambeasca cerul, am vrea ca inimile noastre sa zburde pe meridianele absolutului, cantand imnuri de fericire! Ne dorim sa evitam certurile si de aceea in noaptea invierii ne cerem iertare unii de la altii. S-ar parea ca ura nu mai are ce cauta in viata noastra, ceea ce ne indeamna la incercarea de a ne apropia de oricine si de orice.

Parca emotiile ne coplesesc mai usor decat de obicei si, pentru o scurta perioada de timp, uitam ce inseamna suparare si invatam sa lasam tristetile deoparte. Ne dorim sa fim puri si izbaviti de greselile noastre… si chiar am vrea sa nu mai gresim.

Sunt clipe in care lacrimile ne vor curge siroaie, dar nu de tristete, ci de bucurie. De bucurie ca traim, ca avem o familie care va fi alaturi de noi la bine si la rau, ca viata noastra merge inainte orice s-ar intampla, dar, nu in ultimul rand, ca suntem OAMENI!

Suntem dispusi sa multumim pentru orice oricui, dar nu asteptam sa ni se multumeasca pentru nimic. Indiferent ca suntem catolici sau ortodocsi, sarbatorim, radem, iertam si suntem iertati, iubim si suntem iubiti.

Dar de ce numai de sarbatori? De ce numai de cateva ori pe an suntem predispusi la concesii? De ce numai in zilele de sarbatoare jucam rolul de oameni? De ce nu incercam sa fim perfecti tot timpul?



Oare pentru simplul fapt ca in aceasta perioada putem obtine iertarea semenilor nostri mai usor? Sau oare sa ne fie rusine cu greselile pe care le-am facut? Unele poate fiind chiar involuntare, facute din prostie, dar pentru care a trebuit sa suportam consecintele, ce au fost de mai multe ori drastice. Sau poate ca partea rea din noi nu permite exteriorizarea partii bune decat cateva zile pe an…

Cert este ca pentru a fi iertati ajungem sa comitem diverse imprudente, uneori intervenind interesul si disparand sentimentalismul. Si acum intrebarea: De ce vrem sa fim iertati? Poate pentru ca asa este normal si drept ori pentru ca asa este firea omului. Pentru ca asa ni se elibereaza sufletul de pacatele lumesti… si cum sa facem mai bine acest lucru decat dand o "spaga" lui Dumnezeu, purtandu-ne (putin) mai bine... Nu ?

Ce suntem noi si ce vrem de fapt sa realizam? De ce nu putem fi buni tot timpul unii cu altii, dar si cu noi insine? De ce nu ne straduim macar sa cream acea atmosfera impaciuitoare? De ce suntem atat de lasi si falsi fata de noi insine, iar in zi de sarbatoare cersim iertare... ?

Recomandari